luni, 31 mai 2010

Sfinți adolescenti și tineri (14-24 ani)


Sfinți adolescenți și tineri, 14-24 ani (35 fete și 57 băieți)

Fericitul Adiliu Daronch - ministrant martir, 15 ani
Sf. Agata, fecioară și martiră, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Albert Michelotti, focolarin, 22 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Aldo Blundo, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Aldo Marcozzi, 14 ani
Fericitul Andrei din phu Yen, catehet martir, 18 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Angelino Cuccuru, soldat, 21 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Angelo Bonetta, 14 ani
Fericita Antonia Mesina, martira castității, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Anton Pisano, novice mercedar, 20 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Arcangela Filippelli, martira castității, 16 ani
Fericitul Bartolomeu Blanco Marquez, martir, 21 ani
Venerabilul Bruno Marchesini, seminarist, 22 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Carlo Grisolia, focolarin, 19 ani
Fericita Carolina Kozka, martira castității, 17 ani
Fericita Ecaterina Tekakwitha, 24 ani
Venerabila Cecilia Eusepi, terțiară servită, 18 ani
Fericita Clara Luce Badano, focolarină, 18 ani
Sf. Clelia Barbieri, fondatoare, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Coleta Menendez de la Torre, martira castității, 21 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Concetta Lombardo, martira castității, 24 ani
Fericitul Czeslaw Jozwiak, martir, 22 ani
Fericitul David (Daudi) Okelo, catehet martir, 16 ani
Sf. Devota, fecioară și martiră, 21 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Dino Zambra, laic, 21 ani
Venerabilul Dominic Blasucci, seminarist redemptorist, 20 ani
Sf. Dominic Savio, 14 ani
Sf. Eduard al II-lea de Anglia, rege martir, 17 ani
Fericitul Eduard Kazmierski, martir, 22 ani
Fericitul Eduard Klinik, martir, 22 ani
Venerabilul Egidiu Bullesi, terțiar franciscan, 22 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Elide Rosella, martira castității, 24 ani
Sf. Elisabeta din Ungaria, 24 ani
Fericitul Filip Hernandez Martinez, salezian, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Fernanda Paola Lorenzoni, terțiară servită, 23 ani
Fericitul Francisco de Paula Castello y Aleu, martir, 22 ani
Fericitul Francisc Kesi, martir, 21 ani
Venerabilul Francisc Maria Castelli, seminarist barnabit, 19 ani
Sf. Emeric din Ungaria, prinț, 24 ani
Slujitorul lui Dumnezeu faustin Perez Manglano, 16 ani
Fericitul Francisc Maqueda Lopez, seminarist martir, 21 ani
Sf. Gabriel al Îndureratei, novice pasionist, 23 ani
Venerabilul Galileo Nicolini, novice pasionist, 14 ani
Sf. Gheorghe, soldat martir, 20 ani
Sf. Iulia, fecioară martiră
Slujitorul lui Dumnezeu Ghedeon Corra, martir, 24 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Gino Pistoni, martir, 20 ani
Sf. Ioan d'Arc, eroină franceză, 19 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Ieronim Tiraboschi, novice camilian, 19 ani
Fericitul Iosif Casas Ros, seminarist martir, 20 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Iosif Fanin, martir, 24 ani
Fericitul Grimoald al Purificării, novice pasionist, 19 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Irina Stefani, soră, 19 ani
Fericitul Isidor Bakanja, catehet martir
Fericitul Jaime Ortiz Alzueta, salezian, 23 ani
Fericitul Jarogniew Wojciechowski, martir, 19 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Lorena d'Alessandro, 16 ani
Sf. Alois Gonzaga, novice iezuit, 23 ani
Fericitul Iosif Sanchez del Rio, martir, 14 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Alois Lo Verde, seminarist franciscan conventual, 21 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Alois Rainieri, seminarist barnabit, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Luigia Mazzotta, 21 ani
Sf. Magdalena nagasaki, terțiară augustiniană, 23 ani
Venerabilul Maggiorino Vigolungo, aspirant paulin, 14 ani
Fericitul Marcel callo, martir, 22 ani
Fericita Maria Antonia Bandres y Elosegui, soră, 20 ani
Fericita Maria Celia a Prezentării, clarisă, 19 ani
Venerabila Maria Cristina de Savoia, regină, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Maria Orsola Bussone, focolarină, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Marius Iosif Restivo, scout, 19 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Marta Obregon Rodriguez, martira castității, 22 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Nicolae d'Onofrio, seminarist camilian, 21 ani
Fericitul Nunzio Sulprizio, muncitor, 19 ani
Fericita Panacea de Muzzi, fecioară și martiră, 15 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Paola Renata Carboni, 19 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Petru Barbaric, novice iezuit, 22 ani
Fericitul Petru Calungsod, catehet martir, 18 ani
Fericitul Peirgiorgio Frassati, terțiar dominican, 24 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Rahela Ambrosini, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Rolando Rivi, seminarist, 14 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Salvo d'Aquisto, polițai, 22 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Santa Scorese, martira castității, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Santina Campana, 19 ani
Sf. Stanislau Kostka, novice iezuit, 18 ani
Fericita Tereza Bracco, martira castității, 20 ani
Sf. Tereza a Pruncului Isus, carmelitană, 24 ani
Sf. Tereza a lui Isus din Anzi, carmelitană, 19 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Teresio Olivelli, martir, 19 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal, martira castității, 23 ani
Fericitul Zacarias Abaudia Buesa, salezian, 22 ani
Fericitul Zeferin Namuncura, aspirant salezian, 18 ani

Sf. Copii

În continuare vă voi prezenta sfinții copii, adolescenți și tineri din Biserica Catolică. Sunt mulți, nu vă speriați, ci lăudați-L pe Domnul, propuneți-i de model copiilor și imitați-i.
Sfinți copii - vârsta 0-13 ani (16 fete și 34 de băieți, fără a-i număra pe Pruncii Nevinovați)
Sf. Agneza - fecioară și martiră
Venerabila Agneza din bavaria - prințesă, 7 ani
Fericita Albertina Berkenbrock, eroina castității, 12 ani
Fericitul Andrei din Rinn, martir, 2 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Anfrosina Berardi, 12 ani
Venerabila Antonietta (Nennolina) Meo, 6 ani
Sf. Cristofor della Guardia, 4 ani
Sfinții Cristofor, Anton și Ioan, protomartiri americani, 12 ani
Sf. Dominic del Val, martir, 7 ani
Fericitul Francisc Marto, vizionar la Fatima, 10 ani
Slujitorii lui Dumnezeu Cei șase frați Ulma, copii polonezi, martiri împreună cu părinții
Fericita Iacinta Marto, vizionară de la Fatima, 9 ani
Fericitul Jildo Irwa, catehet martir, 13 ani
Fericitul Ioan Costa, martir, 12 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Iosif Ottone, 12 ani
Fericitul Gulielm din Norwich, martir, 12 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Guido din Fontgalland, 11 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Augustin Maria Bruni, 7 ani
Fericita Imelda Lambertini, dominicană, 13 ani
Sf. Prunci Nevinovați, 0-3 ani
Fericita Laura Vicuna, 12 ani
Fericitul Laurențiu Sossio da Marostica, martir, 5 ani
Sfinții Lucia Wang Cheng, Maria Fan Kun, Maria Qi Yu și Maria Zheng Xu, copile martire din China
Venerabila Mari Carmen Gonzales Valerio, 9 ani
Sf. Maria Goretti, martira castității, 11 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Maria Vieira da Silva, martira castității, 13 ani
Sf. Pancrațiu, martir, 13 ani
Sf. Petru Yu Tae-Ch'ol, martir coreean, 13 ani
Sf. Richard din Pontos, martir
Fericitul Rudolf din Berna, martir
Slujitorul lui Dumnezeu Silviu Dissegna, 12 ani
Fericitul Simon din Trento, martir
Sf. Tarciziu, martir
Fericita Tereza a lui Isus, 5 ani
Sf. Toma Cesaki, Anton din Nagasaki și Ludovic Ibarki, copii japonezi martiri
Sf. Ugo din Lincoln, martir, 11 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Ulderic Sarti, 12 ani
Sf. Vito, martir, 13 ani

De ce sunt atât de răspândite iconițele și imaginile sacre? Când au început să fie folosite?

Iată un mic instrument care va putea să vă ajute! Încercați să cumpărați o imagine sau o pictură a Domnului nostru Isus Cristos și nu vă mulțumiți săo purtați la inimă, fără a o privi niciodată, dar folosiți-o pentru a conversa cu El. Așa scria în anul 1566 Sf. Tereza de Avila despre răspândirea imaginilor sacre. A întări și susține credința credincioșilor a fost prima intenție a iconițelor religioase, destinate tocmai funcțiunii divulgative a devoțiunilor și cu scopul imediat al educației morale, catehetice, de reculegere și reflecție personală.

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în mănăstiri, începe răspândirea acestor imagini cu mici picturi pe pergament, dar adevărata răspândire a iconițelor are loc în abațiile din Cluny, Citeaux și Clairvaux unde, cu noua tehnică a xilografiei, se repropuneau unele subiecte luate din miniaturile care înfrumusețau Liturghierele și Breviarele. În Germania între secolele XV-XVI se ocupă cu succes inciziunii artiști ca Durer, Cranach și Altdorfer, iar conventele din Svevia și Bavaria se specializează în iconițe devoționale care, după Conciliul din Trento vor avea un avânt puternic.

În afară de xilografie, se dezvoltă inciziunea pe aramă și acvaforte; centrul mai mare de activitate este regiunea Flandrei. Mari familii de incizori contribuie la o răspândire capilară a iconițelor, uneori cu adăugarea unei rugăciuni. Tot din această perioadă datează nașterea așa numitelor canivet, adică a iconițelor obținute prin tăierea și găurirea hârtiei cu motive geometrice și florale, care țin locul ramei figurii lipite în centru.

În Italia producerea iconițelor va începe târziu și într-un ton minor în comparație cu restul Europei. În primele decenii ale secolului al XVIII-lea începe la Bassano del Grappa o importantă producție de mici imagini religioase, tipărite pe foi mari de tăiat, în vreme în în Italia meridională, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, artizani, numiți tipăresc-sfinți, produc iconițe mai ales la Napooli și Palermo. Suporturile erau făcute din hârtie, mătase, pânză, pastă de pâine, frunze uscate. Erau reprezentați Maica Domnului, Isus, îngerii și sfinții, crucea, santuarele și altarele. Pe verso se scriau la mână sau erau tipărite dedicații și rugăciuni cu respectva dată li loc. La sfârșitul secolului al XVIII-lea iconița, dintr-un obiect exclusiv de devoțiune, devine augur, premiu sau anunțarea unor festivități religioase, asumând astfel un rol social; Într-adevăr, este un adevărat document ca mărturie a unui eveniment strict privat, pentru a aminti rudelor și prietenilor un botez, prima sfântă împărtășanie sau mirul, până la înmormântarea unei persoane dragi. În acest caz iconița era numită luttino. Mai erau folosite și pentru hirotonirile preoțești și profesiunile religioase.

În secolul al XIX-lea impulsul definitiv pentru răspândirea în masă a iconițelor este dată de folosirea litografiei, care permite realizarea unor opere de calitate, dar producția artistică cea mai frumoasă și semnificativă o vom avea spre jumătatea secolului XIX cu iconițele în dantelă traforată sau a teatrino. Apar apoi iconițe pline de ghirlande, simboluri, panglici și rugăciuni miniate în culori, fără îndoială excesive, dar foarte frumoase de privit.
Mai târziu, în perioada industrială, spre a doua parte a secolului al XIX-lea, se dezvoltă tehnica fotografiei și, pe lângă amintirile cu dantelă produse până la începutul secolului al XX-lea, apar iconițe mai economice tipărite pe carton. În perioada cuprinsă între cel două războie mondiale calitatea se înrăutățește foarte mult; tirajele sunt mai comerciale, liniile mai esențiale.

De ce bisericile sunt dedicate sfinților? Nu riscăm să fim definiți idolatrii?

Dacă ne oprim în fața vreunei biserici chiar și numai construită în secolul al XIX-lea, ne vom da seama că deasupra ușilor principale stă scris mare: D.O.M, urmat de un et și de numele unui sfânt sau a Maicii Domnului, scrise în limba latină, la dativ, pentru cine a studiat această limbă. Sigla D.O.M. înseamnă: Dumnezeului Optim Maxim și... . În locul punctelor se pune numele sfinților indicați pe fațadă. Fiecare biserică, deci, este totdeauna dedicată lui Dumnezeu Tatăl, și Lui îi este asociat un sfânt sau Maica Domnului.
De ce bisericile sunt dedicate lui Dumnezeu și sfinților Lui? În primele veacuri creștinii nu aveau lăcașuri de cult - biserici - așa cum le vedem noi astăzi. Pentru frângerea pâinii și pentru răgăciunea comună, creștinii au început să se adune în casele - în latină domus - unora dintre ei, încăpătoare suficient pentru a găzdui ecclesia, adică comunitatea care se simțea convocată pentru a-l lăuda împreună pe Domnul. Fiecare casă în antichitate avea un titulus, adică numele proprietarului: era, într-un anumit sens, rolul pe care îl au astăzi numele străzilor și numerele civice în orașe.
Nu după mult timp unele domus au fost destinat exclusiv vieții comunității și rugăciunii, dar a rămas, în mod evident obișnuința, dacă nu chiar necesitatea titlului. Aceste domus nu mai erau în proprietatea unei singure persoane, ci a comunității, erau domus ecclesiae, domus plebs Dei: case ale Bisericii, ale poporului lui Dumnezeu. A fost, deci, spontan, să fie puse sub titlul unui sfânt, a unei persoane care deja trăia cu Dumnezeu și care, deseori (să ne gândim la martiri) era îngropată aproape de acel domus sau chiar în interiorul lui: este trecerea de la domus la basilici de care este bogată toată Roma.
Dedicarea bisericii unui sfânt exprima și valoarea, dragă Sf. Paul și primilor creștini, a comuniunii. Toți credincioșii în Cristos formează un singur trup, atât noi cei care suntem pe drum cât și cei care ne-au precedat deja. Fiecare biserică ne amintește că este casa lui Dumnezeu și casa noastră, și acel sfânt căruia îi dedicăm biserica ne face să ne gândim că nu ne aflăm singuri în drum spre Dumnezeu, că suntem cu toții uniți de legătura dragostei.

Ce este MARTYROLOGIUM ROMANUM

Martyrologiul nu este o listă ca celelalte, ci este o carte liturgică. Și cum face, concret, o comunitate să celebreze sfinții unei anumite zile? Așa cum în antichitate călugării, în timpul orei prime, cântau în cor elogiul sfinților zilei, la fel Martyrologiul Roman devine o ocazie pentru a face acest aspect mai vizibil în riturile noastre.
Biserica - spune liturgistul Silvano Maggiani - a simțit totdeauna nevoia de a face să se vadă prezența sfinților în mijlocul nostru. Din punct de vedere istoric a făcut acest lucru prin evocare: proclamând o serie de nume (deci, cu ajutorul cuvântului), se face vie perceperea așa numitului communio sanctorum. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, în rugăciunea euharistică, cu o listă de nume, prin natura înseși a lucrurilor, limitată. De aici, în ambient monastic a apărut obiceiul de a cânta Martyrologiul, tocmai cu această logică.
Dar astăzi? Mai are sens să-i amintim pe toți sfinții? Poate să aibă sens într-o perspectivă pe care aș numi-o estetică - răspunde S. Maggiani -: a aminti sfinții unei anumite zile ne ajută să vedem cum a fost trăită într-adevăr Evanghelia în cadrul istoriei. Această arătare este importantă. Să ne gândim la ce anume a reprezentat Jubileul comemorării de la Collosseum a martirilor din secolul al XX-lea. A fost vorba de un gest liturgic care ne-a permis să vedem un aspect al secolului până în acel moment nefiind pus în evidență în nici un fel.
Martyrologiul Roman, ediția 2001 prezintă 6538 voci, chiar dacă numărul sfinților și al fericiților este mai mare (9900) pentru că deseori, pe lângă un nume, mai există un număr de ... însoțitori. Și, lună după lună, cu noile canonizări și beatificări în program, este tot mai incomplet. Dar în orice caz, la aproape jumătate de secol de la publicarea lui în anul 1956, a precedentei ediții, noul volum care adună numele tuturor celor pentru care Biserica a recunoscut cultul arată culmea unei munci pe cât de mare pe atât de prețioase.
Noul Martyrologiu Roman, ediția 2001 a fost primul editat după Conciliul al II-lea din Vatican. Numai pentru a da o idee de efortulcerut, ajunge să amintim că munca de revizuire a început în anul 1966, cu obiectivul de a păstra și, în același timp, a renova memoria în fiecare zi a sfințeniei Bisericii. Ar fi necesar să se parcurgă istoria listelor care inițial, în Bisericile particulare, conțineau numele martirilor morți în acea Biserică, dar și numele bărbaților și femeilor morți în alte locuri și al căror martiriu a avut o mare rezonanță, astfel că erau amintiți și în alte Biserici.
De la multele martirologii s-a ajuns la cel unic, în care găsesc loc toți sfinții și fericiții recunoscuți ca atare de către autoritatea Bisericii Catolice: primul coboară până în secolul al XVI-lea și a fost opera cardinalului Cesare Baronio, și a fost aprobată în anul 1586 de către papa Grigore al XIII-lea. De atunci a fost revizuită de zeci de ori, și fără grijă, nici spirit critic, care au sfâârșit prin a multiplica erorile în loc să le reducă. În comparație cu ultimul, care, așa cum s-a spus a fost publicat în anul 1956, au fost eliminate din listă numele acelor sfinți, martiri sau fericiți pentru a căror existență nu există dovezi istorice suficient de fondate. Pentru a avea o listă completă a acestor nume va trebui să așteptăm publicarea Apendicelui, dar, de exemplu, se poate deja spune că în noul martyrologiu, în timp ce îl găsim pe Sf. Gheorghe care a învins balaurul și pe Sf. Cristofor, au fost șterse numele Sf. Filomena și a Sf. Uria, sfântă victimă a sfântului rege David. Și nu se poate exclude ca ulterioare cercetări științifice să necesite alte corecturi în edițiile viitoare. Astfel că, în anul 2004 Martyrologiul Roman a fost publicat într-o nouă ediție revăzută și actualizată.

duminică, 30 mai 2010

Toți sfinții au fost canonizați? De când există procedura canonizării?

Nu este Biserica cea care face sfinții, dar ea îi declară. De fapt, un bărbat sau o femeie nu sunt făcuți sfinți prin canonizare, care este, în schimb, recunoașterea autorității Bisericii că acea persoană a fost un sfânt în timpul vieții și morții sale.
În primul mileniu al Bisericii cultul martirilor și al mărturisitorilor era reglementat de către diferitele Biserici particulare. Episcopii, fiecare în parte sau în mod colegial cu ocazia sinoadelor, autorizau noi culturi particulare, care începeau cu elevatio sau translatio corporis. Aceste acte au fost numite, mai târziu, canonizări episcopale sau canonizări particulare, pentru că implicau direct numai Biserica locală.
În secolul al Xi a început să se afirme principiul că numai Romanul Pontif, ca Păstor Universal al Bisericii, are autoritate să prescrie un cult public atât în Bisericile particulare cât și în cea universală. Printr-o scrisoare adresată regelui și episcopilor Suediei, papa Alexandru al III-lea (m. 1181), a revendicat papei autoritatea de a conferi titlul de sfânt împreună cu cultul public. Această normă a devenit universală începând cu papa Grigore al IX-lea în anul 1234.
În secolul al XIV-lea Sf. Scaun a început să autorizeze un cult limitat unor locuri determinat și unor slujitori ai lui Dumnezeu, a căror cauză de canonizare nu fusese încă începută sau încă nu era terminată. Această concesiune, orientată spre viitoarea canonizare se află la originea beatificării. Slujitorii lui Dumnezeu, cărora le era acordat un cult limitat au fost numiți fericiți începând cu papa Sixt al IV-lea (1483), determinând astfel distincția definitivă dintre titlul de sfânt și fericit, care era folosit indistinct în epoca Evului Mediu.
Concesiunea cultului local era formalizată și comunicată celor interesați printr-o Scrisoare Apostolică sub formă de Breve, pe care episcopul local îl punea în practică ad esecutione auctoritate apostolica.
După instituirea Congregației pentru Rituri (1588), prin opera papei Sixt al V-lea, Papii au continuat să acorde culturi limitate (Missa et officium), în așteptarea terminării canonizării.
Procedura a fost definită de papa Benedict al XIV-lea în documentul De servorum Dei beatificatione et beatorum canonizatione (1734-1738). Încet încet procedura s-a mai precizat și s-a clarificat, până să ajungem la normativa în vigoare astăzi, promulgată de papa Ioan Paul al II-lea în anul 1983.
În Constituția Apostolică Divinus perfectionis Magister din data de 25 ianuarie 1983 a fost stabilită procedura de urmat pentru investigațiile care trebuiesc întreprinse în cauzele sfinților de către episcopi; la fel, a fost încredințat Congregației pentru Cauzele Sfinților sarcina de a emana Norme speciale în acest scop.

Cine poate deveni sfânt?

Trebuie să spun de la început că orice persoană, de orice neam, culoare, religie, sex, vârstă, în orice timp și în orice loc, poate deveni sfânt. Spune documentul Lumina popoarelor, nr. 40, de la Conciliul al II-lea din Vatican: Este limpede, așadar, pentru oricine că toți credincioșii, de orice stare sau condiție, sunt chemați la plinătatea vieții creștine și la desăvârșirea iubirii: prin această sfințenie se va ajunge la un mod de viață mai uman și în societatea pământească. Ce trebuie să facă un creștin pentru a deveni sfânt? Ne spune același document citat mai sus: Pentru a dobândi această desăvârșire, credincioșii trebuie să-și folosească puterile primite după măsura darului lui Cristos, astfel încât, pășind pe urmele Lui și deveniți asemenea chipului Lui, supunându-se în toate voinței Tatălui, să se consacre din tot sufletul preamării lui Dumnezeu și slujirii aproapelui. Există stări de viață privilegiate pentru sfințenie, adică dacă în unele stări de viață este mai ușor ca cineva să se sfințească iar în altele mai greu? Într-adevăr, mai există încă mentalitatea că unui preot, unui călugăr îi este mai ușor să se sfințească. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa, pentru că nu există stare de viață, timp sau loc care să excludă sau să îngreuneze lupta pentru sfințenie. Pe de altă parte, așa cum ne învață Biserica, unele stări de viață sunt chemate într-un mod mai urgent să lucreze pentru sfințirea lor și a altora. Aceste stări de viață sunt cele ale episcopului, preotului și călugărilor. Eu îmi imaginez drumul spre sfințenie ca o autostradă cu mai multe benzi. Nimeni nu pleacă favorizat de pe o bandă mai bună. Fiecare, odată botezat intră pe această autostradă. În funcție de acceptarea lucrării cu harul lui Dumnezeu, unul merge mai repede sau mai încet. Are și posibilitatea să facă depășiri, dar combustibilul folosit trebuie să fie caritatea și nu șmecheria. Astfel că, dacă vede pe cineva în dificultate pe autostradă, sau oprit din cauza vreunei defecțiuni, sau poate dacă cineva a rămas fără combustibil în mijlocul autostrăzii, se oprește și îl ajută. Nu va rămâne cu siguranță în urmă, pentru că, ajutând pe cineva, cantitatea de combustibil îi va crește iar calitatea va deveni mai bună, astfel că va putea să recupereze imediat timpul pierdut. Va ajunge primul, cel care va fi reușit să ducă mai mulți oameni cu el, decât unul care va ajunge singur. Așadar, curaj, intrați în cursă..... Însă nu singuri. Cursa în echipă este mai plăcută Domnului.

Câți sfinți sunt în Biserica Catolică?

Am putea să mergem să vedem unde sunt înșirați. În Litania Sfinților numărăm de abia vreo 30. Răsfoind un calendar, vom găsi câteva sute. Există apoi o operă numită Bibliotheca Sanctorum editată de Città Nuova, o enciclopedie voluminoasă cuprinzând 17 volume care cuprinde mai mult de 20 000 sfinți. Dar există și o carte numită Martyrologium Romanum, care conține lista oficială a sfinților și a fericiților venerați de Biserică, și aceasta înșiră 9900 de sfinți.
Dar Sf. Ioan, în cartea Apocalipsului ne spune: A apărut o mulțime imensă, pe care nimeni nu putea să o numere, di fiecare națiune, rasă, neam și limbă! Și atunci?Putem să ne gândim astfel: sunt sfinți toți aceia care au murit în prietenia Domnului. Și acest gând este foarte mângâietor, pentru că este o oportunitate de care ne putem folosi și noi.
Dar există și alte întrebări importante: Cine sunt sfinții? De ce sunt sfinți? Răspunsurile la aceste întrebări le găsim în Evanghelie: sfântul - scrie în Evanghelie - este omul fericirilor și al acelor fericiri care merg împotriva gândirii comune.

sâmbătă, 29 mai 2010

ÎNTREBĂRI FRECVENTE DESPRE SFINȚI

Începând de astăzi voi încerca să răspund la unele întrebări mai frecvente despre sfinți:
1) Care este ordinea pentru a fi declarați sfinți, adică cum se devine slujitori ai lui Dumnezeu, venerabili, sfinți și fericiți?
2) Câți sfinți sunt în Biserica Catolică?
3) Cine poate deveni sfânt?
4) Toți sfinții au fost canonizați? De când există procedura canonizării?
5) Ce este Martyrologium Romanum?
6) De ce bisericile sunt dedicate sfinților?
7) De ce sunt atât de răspândite iconițele și imaginile sacre?
Să le luăm pe rând:
1) Care este ordinea pentru a fi declarați sfinți, adică cum se devine slujitori ai lui Dumnezeu, venerabili, sfinți și fericiți?

Sfântul, și tot ceea ce îl privește, trezește totdeauna o întrebare: cum poate fi sfânt? Ce anume are special? Cum de-a reușit?
Milioanele de pelerini care au mers pentru a-l venera pe papa Ioan Paul al II-lea când a murit sunt dovada cea mai elocventă. Au simțit că era și este un sfânt, iar papa Benedict al XVI-lea, autorizând începerea procesului de beatificare, a ascultat vocea Bisericii, vocea poporului lui Dumnezeu. Acesta este într-adevăr primul pas al drumului spre canonizare: Vox populi, faima de sfințenie.
Pentru a răspunde mai bine la această întrebare, ne vom ajuta tocmai de Ioan Paul al II-lea. Din 28 iunie 2005, atunci când a început procesul canonic pentru beatificarea și canonizarea lui, el se numește slujitor al lui Dumnezeu. Acesta este titlul pe care episcopul de origine al candidatului la cinstea altarelor (și pentru papa nu poate fi decât Roma) îi conferă, atunci când reține că există elemente fondate pentru a putea afirma că acesta a trăit încercând să se conformeze radical Evangheliei în acțiuni și cuvinte și - atât cât este cu putință să se intuiască - în gânduri și în sentimente. Dovada rezidă tocmai în acea faimă de sfințenie, despre care am amintit mai sus. Nu se întâmplă tuturor ca la moarte lume ca să scrie pe pancarte și să strige în cor: Santo subito (Imediat să fie declarat sfânt).
Odată încheiată severa investigație la nivel diecezan, mărturiile și documentele adunate în dieceza de origine sunt predate Congregației pentru cauzele sfinților. Aici, în așa numită investigație la nivel roman, un expert, numit relator, examinează și evaluează acel material și pregătește un dosar - numit Positio - în baza căreia cel puțin nouă teologi vor evalua dacă efectiv acel slujitor al lui Dumnezeu a trăit după Sf. Evanghelie în mod extraordinar. Dacă părerea teologilor este pozitivă, slujitorul lui Dumnezeu este supus judecății unei alte Comisii, alcătuită din episcopi și cardinali. Dacă și aceștia sunt de acord în a da o judecată pozitivă, slujitorul lui Dumnezeu este prezentat Papei, pentru ca acesta să-și de-a părerea definitivă. Declarând că acel slujitor al lui Dumnezeu a trăit cu intensitate extraordinară virtuțile creștine și că în jurul lui există o autentică faimă de sfințenie, Papa îl indică ca model cu autoritate de viață evanghelică. Din acest moment slujitorul lui Dumnezeu este numit venerabil, adică demn de a fi admirat și imitat, exemplu demn, pentru cel care vrea să corespundă propunerii pe care Dumnezeu o face fiecărui om: Fii sfânt, așa cum eu sunt sfânt.
Deci, titlul de slujitor al lui Dumnezeu este acordat la începutul procesului canonic de către episcopul locului, cel de venerabil este acordat de Papa la sfârșitul lungului itinerar descris mai sus. Din aceste moment se verifică dacă cel venerabil a făcut o minune, așa cum se spune în limbajul popular. În realitate, numai Dumnezeu face minuni: venerabilul mijlocește, pentru ca Dumnezeu să asculte rugăciunile celor care i s-au adresat pentru ca să se roage și el Tatălui pentru ca să facă un miracol. Verificând - printr-un proces la fel de sever - că este vorba de un miracol autentic, papa înscrie venerabilul în rândul fericiților, iar persoanele devote sau credincioșii din dieceza lui de origine pot să ceară mijlocirea lui cu încredere și să-l imite cu rodnicie. Atunci când fericitul va mai face cel puțin încă un miracol, Papa îl va proclama sfânt, adică îl va indica întregii Biserici ca un model de creștin la care ne putem adresa cu încredere. Trebuie să precizăm că martirii, în general, după titlul de venerabil devin direct sfinți, pentru că însuși martiriul este considerat un miracol. Va urma răspunsul la întrebarea: Câți sfinți sunt în Biserica Catolică?

PATRONII SPIRITUALI AI TĂRILOR UE

Patronii Europei:
Ss. Ciril și Metodiu; Sf. Benedict; Sf. Ecaterina de Siena; Sf. Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein)

România: Sf. Andrei Apostolul
Italia: Sf. Francisc de Assisi; Sf. Ecaterina de Siena
Spania: Sf. Iacob Apostolul
Franța: Sf. Ioana d'Arc; Sf. Tereza a Pruncului Isus
Germania: Sf. Ansgariu; Sf. Bonifaciu
Danemarca: Sf. Ansgariu
Ungaria: Sf. Ștefan
Irlanda: Sf. Brigitta; Sf. Patrick
Anglia: Sf. Edmund
Polonia: Sf. Iacint; Sf. Ioan Canțiu
Lituania: Sf. Ioan Canțiu
Bulgaria: Sf. Ioan de Rilla
Austria: Sf. Leopold
Grecia: Sf. Nicolae
Malta: Sf. Paul
Cehia: Sf. Venceslau
Olanda: Sf. Wilibrord
Cipru: Sf. Barnaba Apostolul
Estonia: Sf. Meihard, episcop
Finlanda: Sf. Henric din Upsalla
Belgia: Sf. Vilibrord, episcop si Sf. Lutgarda, calugarita
Letonia: Sf. Meinhard, primul episcop al Letoniei
Luxemburg: Sf. Fecioara Maria, Mangaietoarea mahnitilor; Sf. Vilibrord, Sf. Cunegunda
Portugalia: Neprihanita Zamislire; Sf. Anton de Padova; Sf. Francisc Borgia
Slovacia: Sf. Ioan Nepomuk
Slovenia: Sf. Fecioara Maria Mijlocitoare
Suedia: Sf. Brigitta; Sf. Eric al IX-lea, rege si martir

ALTI SFINTI PATRONI

a arheologilor: Sf. Damas
a dentiștilor: Sf. Damian
a pensionarilor: Sf. Dezideriu
a muribunzilor și a hoților: Sf. Dismas
a leproșilor și a șchiopilor: Sf. Egidiu
a farmaciștilor: Sf. Emilian
a pescarilor: Sf. Erasmus
a celibatarilor: Sf. Herman
a instalatorilor: Sf. Felix de Cantalice
a educatoarelor și învățătoarelor: Sf. Filip Neri
a văduvelor: Sf. Francisca Romana
a vânzătorilor de pește: Sf. Francisc de Paola
a curierilor și a poștașilor: Sf. Arhanghel Gabriel
a bolnavilor de cancer: Sf. Gaudo
a surzilor: Sf. Gualtiero
a actorilor și a notarilor: Sf. Geneziu
a ciobanilor și a tapițerilor: Sf. Genoveva
a bucătarilor: Sf. Iacob d'Ilaria
a bunicilor: Sf. Ioachim
a pompierilor: Sf. Ioan Ciudad Duart
a pictorilor: Sf. Ioan Crisoroa
a predicatorilor și a exilaților: Sf. Ioan Gură de Aur
a traducătorilor: Sf. Ieronim
a zidarilor: Sf. Iuliu
a groparilor: Sf. Iosif din Arimateia
a filosofilor: Sf. Iustin
a sacristanilor și a clopotarilor: Sf. Guido din Anderlecht
a militarilor: Sf. Ignațiu de Loyola
a bolnavilor de tuberculoză: Sf. Leuciu
a moașelor: Sf. Eliberata
a schioriștilor și a patinatorilor: Sf. Lidurina
a aviatorilor și a astronauților: Sf. Loredana
a bibliotecarilor: Sf. Laurențiu
a chirurgilor: Sf. Luca
a oculiștilor și a electricienilor: Sf. Lucia
a frizerilor: Sf. Ludovic
a asistenților sociali: Sf. Luiza de Marrilac
a grădinarilor: Sf. Magdalena
a secretarilor: Sf. Marcu Evanghelistul
a dogarilor: Sf. Martin
a contabililor și a schimbătorilor de valută: Sf. Matei
a inginerilor: Sf. Matia
a babby sitter: Sf. Maura
a fotbaliștilor: Sf. Mauronto
a ceasornicarilor: Sf. Apostol Petru
a tinerilor muribunzi: Sf. Stanislau
a ministranților: Sf. Tarciziu
a seminariștilor: Sf. Dominic Savio
a misionarilor: Sf. Tereza a Pruncului Isus
a berarilor: Sf. Tomas Becket
a măcelarilor: Sf. Toma Bellagio
a politicienilor: Sf. Thomas Morus
a pădurarilor: Sf. Umbert
a fotografilor: Sf. Veronica din Roma
.....

vineri, 28 mai 2010

CEVA MAI DISTRACTIV... DESPRE SFINTI

SFINTII, PATRONII:
tâlharilor: Sf. Leonard din Noblat. Se spune că atunci când pușcăriașii îl invocau, lanțurile se rupeau.
a crescătorilor de viermi de mătase: Sf. Iob. Tradiția vrea ca din rănile sfântului să se fi născut viermii pe care țăranii le-au identificat cu prețioșii viermi de mătase.
a poeților: Sf. Ioan al Crucii. Este considerat unul din cei mai mari poeți spanioli.
a pisicilor: Sf. Gertruda din Nivelles. Este invocată împotriva invaziei șoarecilor.
a pictorilor: Sf. Ecaterina din Bologna. Copilă fiind, la curtea Estensilor, a studiat pictura și a devenit expertă în arta miniaturii.
a internetului: Sf. Isidor din Seviglia. A cunoscut toate științele și artele vremii.
a bețivilor: Sf. Noe. Înșelat de diavol, a cultivat vie și s-a îmbătat.
a emigranților: Sf. Francisca Saverio Cabrini. A fost de mare ajutor emigranților italieni în Statele Unite la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
a durerilor de gât: Sf. Blaziu.
a celor nervoși: Sf. Acariu din Noyon. Se spune că cei care se rugau la mormântul lui se vindecau de nervi și melancolie.
a călătorilor și șoferilor: Sf. Cristofor. Se oferea să ducă în spate persoanele care voiau să treacă un râu.
a viței de vie: Sf. Vincențiu martir. Se povestește că Dumnezeu i-a cerut să binecuvânteze viile din Franța, dar Vincențiu, gustând vinul, a pierdut strada către paradis.
a animalelor: Sf. Anton Abate. Este reprezentat în iconografie cu un porc la picioare.
a soldaților: Sf. Adrian din Nicomedia. Era ofițer în armata lui Dioclețian și comanda soldații care îi păzeau pe prizonieri.
împotriva fulgerelor: Sf. Varvara. Tatăl ei era un păgân care a ucis-o prin decapitare. Imediat după decapitare un fulger l-a făcut scrum.
împotriva tuturor bolilor: Sf. Pantaleon. Era medic și îi îngrijea pe toți bolnavii fără să le ceară niciodată bani.
pentru găsirea lucrurilor pierdute: Sf. Anton de Padova.
televiziunii: Sf. Clara.
îndrăgostiților: Sf. Valentin
bibliotecarilor: Sf. Ieronim
a cauzelor urgente și disperate: Sf. Expositus
a libertății: Sf. Gheorghe
a bloggerilor catolici: Sf. Francisc de Salles
a polițiștilor: Sf. Mihail Arhanghelul
a infanteriei: Sf. Martin din Tours
a mamelor și copiilor: Sf. Gerhard Maiella
a motocicliștilor: Sf. Columban din Bobbio
a spitalelor și bolnavilor: Sf. Ioan al lui Dumnezeu
studenților: Sf. Iosif de Copertino
a celor fără casă: Sf. Benedict Iosif Labre
a oamenilor de știință: Sf. Albert cel Mare
a diplomaților: Sf. Iosif și Fericita Maria Repetto
parohilor: Sf. Ioan Maria Vianney
arhitecților. Sf. Toma, zis Didim
duhovnicilor și al moraliștilor: Sf. Alfons Maria Liguori
pelerinilor și al hotelierilor: Sf. Alexiu
portarilor: Sf. Alfons Rodriguez
minerilor: Sf. Ammonius
croitoreselor: Sf. Ana
dentiștilor: Sf. Apolonia
teologilor: Sf. Bonaventura din Bagnoreggio
bâlbăiților: Sf. Brigitta
infirmierilor: Sf. Ecaterina din Genova
vănătorilor: Sf. Carmil Confalonieri
medicilor: Sf. Cosma și Damian
orbilor: Sf. Cunegunda

mai vreți? o sa mai continui.....

Sf. DIONISIE CEL SMERIT



Chiar dacă nu este inclus în calendarul romano-catolic, Sf. Dionisie cel Smerit merită și el să fie amintit nu numai pentru că aparține neamului nostru românesc, ci, mai ales, pentru faptul că intuiția sa în privința numerotării anilor începând de la Cristos a schimbat mersul lumii. Așadar, Sf. Dionisie a trăit între anii 470-545, locul de naștere fiind tot Dobrogea. După un timp petrecut într-o mănăstire din această zonă a țării, a plecat la Constantinopol și, mai târziu la Roma, chemat fiind de papa Gelaziu care avea nevoie de un bun cunoscător al limbilor latină și greacă. Sosit la Roma spre sfârșitul anului 496, a intrat în mănăstirea Sf. Anastasia aflat la poalele Palatinului și a stat acolo sub păstorirea a zece papi, de la Atanaziu al II-lea până la Virgilius. A murit probabil la mănăstirea Vivarium în jurul anilor 540-545. O contribuție deosebit de importantă a Sf. Dionisie cel Smerit o formează lucrările de cronologie creștină. El a refuzat să mai înceapă ciclul pascal de la unii împărați romani, îndeosebi de la persecutorul Diocletian și, pentru prima dată a socotit anii de la nașterea lui Cristos, scriind în această problemă mai multe lucrări. În acestea el a adaptat calculul la anii erei creștine, socotind începutul calendarului cu Nașterea lui Cristos, eveniment fudamental și cardinal pentru existența umană și, astfel, a pus bazele de calcul al erei creștine, era noastră actuală valabilă pentru întreaga planetă. O astfel de cucerire de valoare universală, din partea un smerit monah plecat din Dacia Pontică, îmbracă literatura daco-romană, pe care a produs-o cu o strălucire și cu o valoare care nu are egal în nici o literatură europeană contemporană pentru o problemă similară. Acest sistem cronologic a fost pus în practică și de Biserica Ortodoxă din România începând cu Molitvelnicul slavon tipărit la Târgoviște în anul de la zidirea lumii 7053 iar de la Nașterea lui Cristos 1545, iar după doi ani în Apostolul tipărit tot la Târgoviște cu data 1547. Sf. Dionisie cel Smerit a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în data de 26 octombrie 2008, iar data prăznuirii s-a fixat pentru data de 1 septembrie. Sperăm ca într-un viitor cât mai apropiat să fie inclus și în calendarul romano-catolic.

marți, 25 mai 2010

Sfintii Epictet și Astion



Deși martiriul Sfinților Epictet și Astion era cunoscut din timpuri imemoriale, relicvele lor au fost descoperite abia în anul 2001, chiar în ziua de Sf. Maria Mare, pe 15 august. Acta Sanctorum, izvorul cel mai autorizat care ne relatează despre acești sfinți arată că: Preotul Epictet provenea din orient, unde îl convertise, printre mulți alții, și pe tânărul Astion. Temându-se de părinții săi, oameni cu o poziție socială importantă, Astion și-a părăsit țara. Împreună cu învățătorul său Epictet, tânărul neofit ss-a refugiat în Scytia. S-au stabilit amândoi în orașul Halmyris (azi Murighiol, Tulcea), convertindu-i pe mulți păgâni la creștinism, prin minuni și semne prodigioase. În anul 290, după circa 17 ani de la venirea lor în Dobrogea de astăzi, au fost denunțați autorităților ca răufăcători și vrăjitori care i-au făcut pe mulți să părăsească credința în zei. Drept urmare, după un supliciu îngrozitor și îndelungat ay fost condamnați la moarte și decapitați. Aceste fapte s-au petrecut pe când episcop al provinciei Scytia era Evangelicus. Sfintele moaște se găsesc în catedrala ortodoxă din Constanța, iar unele fragmente se găsesc și în Biserica romano-catolică din Tulcea, donate fiind de Patriarhul Daniel în anul 2001, în Săptămâna de Rugăciune pentru unitatea creștinilor. În Biserica Ortodoxă și cea Romano-Catolică Sf. Epictet și Astion sunt prăznuiți în ziua de 08 iulie.

Sf. Bretanion, episcop de Tomis


Sf. Bretanion, capadocian de origine, a fost episcop al cetății Tomisului (Constanța de astăzi) în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Fiind un neclintit păzitor al dreptei credințe, l-a înfruntat cu mare curaj pe împăratul Valens (de credință ariană), refuzând să slujească împreună cu arienii. A încurajat viața ascetică și mai ales cea sihăstrească și se pare că ar fi fost primul îndrumător important al tinerilor Ioan Cassian și Gherman din Dobrogea. Pe vremea lui, moaștele Sf. Sava Gotul (martirizat în anul 372) au fost duse, la cererea Sf. Vasile cel Mare, din Dacia în Cezareea Capadociei. A murit în anul 380 lăsând în urmă o pildă desăvârșită de vrednicie arhierească. În Biserica ortodoxă este prăznuit în ziua de 25 ianuarie, iar în calendarul romano-catolic în ziua de 27 ianuarie.

Articol preluat și prelucrat de pe http://www.crestinortodox.ro/

SF. SAVA GOTUL


Sf. Sava de la Buzău, cunoscut mai adesea drept Sava Gotul s-a născut în anul 334 (aproximativ) în jurul Buzăului, în apropiere de râul Mousaios (Buzăul de azi), din părinți creștini și a trăit în zona deluroasă a Subcarpaților de Curbură. Actul său de martizirare preciează că ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităților religioase de acolo. A murit la vârsta de 38 de ani, legându-i-se o bucată de lemn de gât și fiind aruncat în râul Buzău. Trupul i-a fost găsit de credincioși și îngropat în mod creștinesc.

În anul 374, Sf. Vasile cel Mare dispune aducerea moaștelor, împreună cu descrierea martiriului Sf. Martir Sava, într-o scrisoare a lui Bretanion, episcopul Tomisului (Constanța de astăzi) de atunci, în Capadocia.

Sf. Sava Gotul de la Buzău este celebrat, în cultul român ortodox la 12 aprilie (uneori în ziua de 18 aprilie), iar conform calendarului romano-catolic pe 28 aprilie.

Articol preluat și prelucrat din www. wikipedia.org/wiki/Sava_Gotul

miercuri, 19 mai 2010

Sf. Ioan Cassian



Astăzi vă voi prezenta un alt sfânt român: Sf. Ioan Cassian. Acest sfânt a trăit între anii 360-435. S-a născut în Dobrogea, la aproximativ 50 kilometri de Constanța de astăzi, aproape de localitatea Casimcea, dintr-o familie cu bunăstare. Spre vârsta de 17-18 ani pleacă la Ierusalim, împreună cu un prieten foarte bun pe nume Gherman, cu scopul cu de a cunoaște viața monahală despre care auzise numai lucruri frumoase în țară. De la Ierusalim va pleca în deșertul Egiptului, iar de aici la Constantinopol, unde va deveni un prețios colaborator și prieten al marelui Sf. Părinte Ioan Gură de Aur. Acesta l-a hirotonit diacon, împotriva voinței sale. Atunci când, în anul 403 Ioan Gură de Aur va fi depus și exilat de către împărăteasa Eudoxia, Ioan Cassian va fi trimis la Roma, la papa Inocențiu I pentru o intervenție în favoarea celui exilat. La Roma va fi hirotonit preot. De aici va pleca la Marsilia (Franța) unde va fonda două mănăstiri: una pentru femei și una pentru bărbați. Tot aici va compune și cele două opere fundamentale pentru monahismul occidental înainte de Sf. Benedict din Nursia: Convorbiri duhovnicești și Așezăminte mănăstirești. Este unicul latin venerat în Orient și este inclus printre părinții deșertului. Memoria liturgică în calendarul romano-catolic este în ziua de 23 iulie, iar în calendarul ortodox în ziua de 27-28 iulie. Păcat că noi romano-catolicii din România nu știm să ne cinstim sfinții noștrii așa cum o fac alte țări. Vor urma și alți sfinți....

marți, 18 mai 2010

Sfinti români: Sf. Teotim din Tomis



Tot se vorbește că nu există sfinți români. Iată unul: Sf. Teotim din Tomis, prăznuit în calendarul romano-catolic și cel ortodox la 20 aprilie.


Despre nașterea lui nu avem date certe, dar se cunoaște cu certitudine că și-a desfășurat activitatea la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, fiind contemporan cu unii dintre marii Sf. Părinți, cum ar fi: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore de Nissa, Sf. Grigore din Nazianz, etc. Fericitul Ieronim vorbește elogios despre activitatea literară a acestui sfânt, în cartea Despre bărbații iluștrii, de unde deducem că la acea vreme era deja un om în floarea vârstei. Sozomen, un alt scriitor bisericesc, spune despre Teotim că era de neam scit, adică locuitor al Dobrogei, și că acesta purta părul lung, semn că el se ocupa cu filosofia monastică, adică cu viața monahală. Mai multe puteți citi pe www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/aprilie/sf_teotim_episcopul_tomisului.htm. Vor urma și alți sfinți....

marți, 4 mai 2010

ȘTIAȚI CĂ...





Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat și un țigan. Se numește Fericitul Ceferino Jimenez Malla. Pele, după poreclă, a fost împușcat pentru că a încercat să apere un preot care era închis pe nedrept. Toate acestea s-au întâmplat în ziua de 02 august 1936. Despre viața lui puteți citi aici:www.conferenciaepiscopal.es/.../Ceferino.htm

SITUATIA CAUZEI DE CANONIZARE A SLUJITOAREI LUI DUMNEZEU VERONICA ANTAL


Cauza de canonizare a Slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal se află în faza numită romană, adică se află de mai bine de trei ani în fază de studiu la Congregatia pentru Cauzele Sfintilor din Vatican. Ce anume se analizează acolo? Toate documentele adunate la Procesul diecezan care s-a desfășurat în dieceza de Iasi între anii 2003-2007 si care însumează câteva mii de pagini. Relator al acestei cauze în Congregatie este Pr. Ols, iar colaborator extern este Pr. dr. Damian Gheorghe Pătrașcu. Cât va mai dura această cauză? Totul depinde de disponibilitatea celor care lucrează și de ajutorul lui Dumnezeu. Dacă vreți să aflați mai multe despre viața acestei tinere din Moldova care a dus o viață de sfințenie și a murit ca martiră, accesați site: http://www.ofmconv.ro/. Noi ce putem face pentru ca această cauză să ajungă cât mai repede la faza finală? Să ne rugăm și să cerem mijlocirea acestei Slujitoare a lui Dumnezeu în nevoile noastre. Să știți că există deja multe minuni atribuite acestei Slujitoare a lui Dumnezeu.

Fericita Maica Tereza de Calcutta

Sfințenia nu este un lux, ea este o necesitate

ȘTIAȚI CĂ...

Sf. Ecaterina de Siena provine dintr-o familie cu 25 de copii, ea fiind al 24 copil, și că mai avea o soră geamănă, Ioana, care a muriit în fragedă copilărie?

în sfârșit, demult nu mai intrasem pe blogutul meu drag

Promit, cu scuzele de rigoare, sa ma ocup de azi înainte mai mult de acest blogut micut al meu. Poate voi afisa ceva după amiază. Între timp, pot să vă spun că multă apă a mai curs pe Moldova iar eu am mai făcut câteva ceva, desigur lucruri frumoase.