miercuri, 2 iunie 2010

SLUJITORUL LUI DUMNEZEU EPISCOP ANTON DURCOVICI


Mons. Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888 în Bad Deutsch-Altenburg, în Austria. La vârsta de 8 ani a venit la Iași, unde a frecventat timp de doi ani cursurile Școlii elementare a parohiei catolice. Apoi s-a transferat la o școală din București, după care s-a înscris ca seminarist la Liceul Sf. Iosif din capitală. la 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma pentru a-și continua studiile teologice la Propaganda Fide. După ce a fost hirotonit preot la 24 septembrie 1910 în Bazilica Sf. Ioan din Lateran, s-a reîntors în țară la 29 iulie 1911. Aici a fost mai mulți ani profesor, după care a activat la Tulcea, Târgoviște și Giurgiu. După Primul Război mondial, pr. Durcovici ocupat diferite slujiri în cadrul Arhidiecezei de București: vicar general al Mitropoliei de București, rector și profesor la Seminarul Teologic București, precum și canonic al aceleiași Arhidieceze.

La 30 octombrie 1947 a fost numit episcop iar la 5 aprilie 1948 a fost consacrat de către Gerald Patrick O'Hara, nunțiu apostolic, și înscăunat la 14 aprilie a aceluiași an.

În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iași, episcopul Durcovici a întreprins o activitate istovitoare de vizitare a parohiilor din Moldova, însuflețind cu viața sa sfântă inimile enoriașilor săi. Din cauza impasului în relațiile diplomatice dintre Guvernul Român și Sf. Scaun, prin denunțarea Concordatului din 1929, episcopul Durcovici a avut multe de îndurat din partea regimului comunist. la 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popești-Leordeni pentru a administra Taina Mirului, a fost arestat de Securitate și închis la București, Jilava, apoi Sighetu Marmației, unde moare în celula morţii la 10 decembrie 1951.

Cauza de beatificare a acestui mare episcop al diecezei noastre de Iași, în momentul de față se află în cercetare la Congregația pentru Cauzele Sfinților din Vatican.



RUGĂCIUNE PENTRU BEATIFICAREA

EPISCOPULUI ANTON DURCOVICI



Atotputernice Dumnezeule, în providența ta preaînțeleaptă, tu l-ai chemat pe Anton Durcovici să fie slujitorul altarului tău și i-ai dăruit harul să conducă prudent și prin exemplu de viață sfântă pe mulți seminariști la preoție, iar ca episcop de iași, să-și întărească turma în anii prigoanei prin fermitatea credinței sale. Tu l-ai ales să fie un păstor bun, care-și dă viața pentru oile sale. Te rugăm, prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, Fecioara Maria, sub ocrotirea căreia el și-a consacrat dieceza, fă ca sfințenia vieții și tăria martiriului său să iradieze în Biserică, pentru ca el să fie cât mai curând beatificat, spre cinstea Bisericii Catolice și spre mântuirea poporului credincios al României. Prin Cristos Domnul nostru. Amin

SLUJITORUL LUI DUMNEZEU VLADIMIR GHIKA

Născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (astăzi Istambul - Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghika (general de divizie, ministru plenipotențiar) și al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Hernic al IV-lea, regele Franței).

A avut patru frați și o soră: Grigore, care a murit la o vârstă fragedă, Alexandru, Gheorghe și Ella, morți și ei de tineri, și Dimitrie (1875-1967).

A fost botezat și miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasă foarte atașată de Biserica Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotențiar al României în Turcia.

În anul 1878 este trimis la școală în Franța, la Toulouse, și va fi lăsat în grija unei familii protestante în ceea ce privește educația și practica religioasă, deoarece nu exista în zonă nici o biserică ortodoxă. O va termina în anul 1895, după care va urma la Paris Facultatea de Științe Politice. În paralel va frecventa cursuri de medicină, botanică, arte, litere, filosofie, istorie și drept.

Se întoarce în România datorită anghinei pectorale, unde își va continua studiile până în 1898 când merge la Roma unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor, Angelicum. Este în această perioadă (1902) când, după un discernământ misterios, pentru a fi și mai ortodox, face profesiunea de credință catolică, spre stupoarea mamei sale, care va rămâne până la moarte contrară deciziei fiului său.

Dorea să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunțe la idee, măcar pentru o perioadă, și să se dedice apostolatului ca laic. Și-a desfășurat activitatea extraordinară în toată lumea, la București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Airesc.... Mai târziu, în glumă, papa Pius al XI-lea îl va numi marele vagabond apostolic. Devine astfel unul din pionierii apostolatului laical.

Întors în țară se dedică operelor de caritate și deschide primul dispensar gratuit, numit Bethleem Mariae, la București, pune bazele marelui spital și sanatoriu Sf. Vincențiu de Paul, înființând astfel primul spital gratuit din România și prima ambulanță, devenind fondatorul primei opere catolice de caritate din România. Participă la serviciile sanitare în războiul balcanic din 1913 și se dedică fără frică îngrijirii bolnavilor de holeră la Zimnicea.

În primul război mondial s-a ocupat de misiuni diplomatice, de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculoșii din osipciul de la Roma, de răniții de război, trecând de la ambientele diplomatice la cele populare cu o naturalețe surprinzătoare.

În ziua de 07 octombrie 1923 este hirotonit preot la Paris de către Cardinalul Dubois. Își va desfășura ministerul sacerdotal în ranța până în anul 1939. Deoarece inima îi era în România, cere privilegiul de la Papa de a putea celebra în cele două rituri, latin și bizantin, privilegiu care i se acordă la scurt timp după hirotonire, devenind astfel primul preot român biritual.

La 03 august se întoarce în România unde îl surprinde al Doilea Război Mondial. Refuză să părăsească România pentru a fi alături de săraci și bolnavi, să-i poată încuraja și ajuta.

După venirea la putere a ciumei roșii refuză de asemenea să plece cu trenul regal pentru aceleași motive. Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzația de înaltă trădare și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în ziua de 16 mai 1954 trece la cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.

De procesul său de beatificare se ocupăArhidieceza Romano-Catolică de București, în momentul actual dosarul procesului diecezan fiind la Congregația pentru Cauzele Sfinților, în fază de studiu. Mai multe informații despre acest mare sfânt și despre procesul de beatificare puteți citi pe site: http://www.vladimirghika.ro/
Rugăciune pentru beatificarea Mons. Vladimir Ghika
Doamne Isuse Cristoase, Marele și Veșnicul Preot al sufletelor noastre, privește cu bunăvoință la poporul român, din sânul căruia l-ai ales pe Vladimir Ghika. Fă ca exemplul său de credință și de iubire să strălucească tot mai mult printre noi și dăruiește-ne pentru meritele și sfințenia martiriului său harul... (aici se spune harul dorit), pentru ca el să fie ridicat la cinstea altarelor, spre slava Ta, care viețuiești și domnești în vecii vecilor. Amin

BEATIFICAREA EPISCOPULUI SZILARD BOGDANFFY



În ziua de 27 martie 2010, Sf. Părinte Papa Benedict al XVI-lea a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul care recunoaște martiriul Slujitorului lui Dumnezeu Szilàrd Istvàn Constantin Bogdòanffy, episcop auxiliar de Satu Mare (dieceză unită cu cea de Oradea între anii 1948-1982). Acesta s-a născut la Feketeto (Crna Bara - actualmente Serbia) în data de 21 februarie 1911, a fost consacrat episcop de arhiepiscopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara, în secret la Nunțiatura din București, pe data de 14 februarie 1949 și a murit în închisoarea de la Aiud în ziua de 02 octombrie 1953.

După ce Sf. Scaun a dat nihil obstat Diecezei Romano-Catolice de Oradea pentru introducerea cauzei, în 04 februarie 1994, s-a deschis procesul diecezan pe 20 ianuarie 1995 și a durat până în 08 noiembrie 1997. Decretul de validitate pentru procesul diecezan s-a dat la Roma pe 05 martie 1999. Timp de 11 ani s-a lucrat studiul cauzei și iată că rezultatul este conform așteptărilor, este recunoscută moartea de martir a Preasfințitului Bogdanffy. Între timp s-a decis și data în care acesta va fi beatificat. Astfel, în ziua de 30 octombrie 2010, în Catedrala Romano-Catolică din Oradea va avea loc beatificarea episcopului martir Szilard Bogdanffy.