marți, 7 decembrie 2010

Sf. Fecioară Maria o vizitează pe verișoara sa Elisabeta: Ambroziu din Milano

Îngerul care-i vestea misterul i-a spus Fecioarei Maria, pentru a o ajuta să creadă printr-un semn, că o femeie în vârstă și sterilă avea să devină mamă, arătând în acest fel că Dumnezeu poate să facă tot ce vrea. Maria, s-a îndreptat spre munţii Iudeii imediat ce a auzit această veste, nu pentru că nu ar fi crezut profeția sau că ar fi fost nesigură de autoritatea celui care adusese vestea, sau că s-ar fi îndoit de dovada adusă, dar purtată de o dorință care izvorăște din bucurie, în delicatețea şi solicitudinea ei. Putea oare să nu meargă acolo, ea care de acum era plină de Dumnezeu? Harul Duhului Sfânt nu mai suporta întârzierea unei pregătiri laborioase.


Și imediat se arată binefacerile sosirii Fecioarei și ale prezenței Domnului: abia ce Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a tresăltat în sânul ei și ea a fost umplută de Duhul Sfânt (Lc 1, 41). Observăm alegerea atentă a fiecărui cuvânt. Elisabeta mai întâi aude vocea, dar este Ioan cel care percepe imediat harul. Mama a înțeles după ordinea naturii, fiul a tresăltat în virtutea misterului. Prima a recunoscut sosirea Mariei, celălalt pe cea a Domnului; femeia își dă seama de sosirea femeii, cel mic își dă seama de sosirea pruncului Isus. Elisabeta și Maria preamăresc graţia primită iar cei doi fii acționează din interior, dând început unui mister de îndurare în avantajul mamelor lor. Acestea săvârşesc un dublu miracol: profetizează sub inspirația copilașilor lor. Copilul a tresăltat iar mama s-a umplut de Duhul Sfânt. Mama însă nu a fost plină de Duhul Sfânt înaintea fiului, dar, fiind fiul plin de Duhul Sfânt, a umplut-o și pe mamă. Ioan a tresăltat și a tresăltat și duhul Mariei. Și, la tresăltarea lui Ioan, Elisabeta se umple de Duhul Sfânt.

Fericită ești tu care ai crezut (Lc 1, 45). Însă şi voi sunteți fericiți, pentru că ați auzit și ați crezut. Fiecare suflet care crede, zămislește și naște Cuvântul lui Dumnezeu, recunoscându-i operele. Fie ca în fiecare dintre voi să se afle spiritul Mariei, pentru a-l preamări pe Domnul şi a tresălta de bucurie în El. Dacă una este mama lui Cristos după trup, în schimb, după credință Cristos este zămislit și născut de toți. Fiecare suflet trăieşte în propria lui curăţie. Aşadar, oricine știe să se comporte astfel, îl preamăreşte pe Domnul așa cum Maria L-a preamărit în timp ce duhul ei tresălta de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul său. Domnul este preamărit, după cum se citește într-un alt loc: Lăudați-l împreună cu mine pe Domnul! (Ps 33, 4) Cuvântul uman nu poate să adauge ceva gloriei lui Dumnezeu, însă El este lăudat în noi. Imaginea lui Dumnezeu este Cristos (cf. 2 Cor 4, 4; Col 1, 15); sufletul care trăiește în dreptate și face binele laudă această imagine a lui Dumnezeu, dă cinste asemănării lui cu Creatorul său, şi devine astfel una cu El, participând într-un anume fel la gloria Lui.

Imn Mamei lui Dumnezeu: Rabbula din Edessa (350-436)

Ave Maria, mamă a lui Dumnezeu, toată sfântă, minunat și splendid tezaur al întregii lumi, lumină strălucitoare, locașul celui nepătruns, templu curat au Făcătorului tuturor lucrurilor! Ave, pentru că prin tine ne-a fost vestit cel care a luat asupra lui păcatele lumii și a mântuit-o. Cum te vom lăuda pe tine cea preaumilă, toată sfântă, tu, care dăruiești tuturor credincioșilor ajutor și putere! Noi toți în această lume privim la tine și așteptăm nădejdea mântuirii! Întărește credința noastră și dăruiește pace lumii întregi. Pentru aceasta noi, credincioșii, te lăudăm, ca pe tronul heruvimilor și cunoaşterea lui Dumnezeu manifestată în timpul nostru. Roagă-te și imploră-L pentru noi toți, pentru ca sufletul nostru să fie salvat la judecata viitoare.


O, Mamă Preacurată, ajută-ne pe noi, cei săraci, aşa cum o faci în fiecare clipă! Tu vezi că noi, fii pământului, ne apropiem de sfârșit și ne pierdem. Obține-ne harul prin mijlocirea ta, o, Fecioară curată și sfântă! Imploră-L continuu pe Tatăl ceresc, ca răutatea să nu ne ducă în ruină, și îndreaptă-te spre noi, o binecuvântată, în timp ce-l rogi pe unul-născut, Fiul tău, născut din tine, să aibă milă de noi datorită sfintei tale rugăciuni. Ave, corabie care conduci oamenii spre o viață nouă! Ave, cetate sfântă în care a coborât Regele regilor să locuiască! Ave, o umilă Fecioară, mamă a lui Dumnezeu! Vino, cea binecuvântată, vino, cea preafericită! Oferă-i unicului tău Fiu toate cererile tale pentru a avea milă de noi prin sfânta ta rugăciune.

O, sfântă Marie, mijlocește pe lângă Fiul tău pentru păcătoșii care caută în tine o scăpare. Pentru că toate flagelurile cu care a fost lovită generația precedentă sunt pregătite și pentru noi și ne lovesc. Vezi cum Răul a întins arcul și pune săgețile în săgeată pentru a lovi, așa cum este obiceiul lui! Vezi toate aceste semne prevestitoare în cer și pe pământ, și loviturile care strâng inima! Ne refugiem la tine pentru a putea striga Fiului tău, spunându-i: Tu care pedepsești inimile superbe, o, Cristoase, tu care rănești și vindeci, îndreaptă-ne cu mila ta și răscumpără-ne cu harul Tău, ai milă și fii îndurător față de noi!

Imn închinat Nașterii lui Cristos din Maria: Efrem Sirul

Îndreptați-vă privirea spre Maria! Când îngerul Gabriel intră la ea și începe să vorbească, ea întreabă: Cum va fi aceasta? Iar robul Duhului Sfânt îi răspunde: Este ușor pentru Dumnezeu, deoarece Lui toate îi sunt cu putință. Și ea, crezând ferm ceea ce auzise, spune: Iată roaba Domnului! Și imediat Cuvântul a coborât asupra ei, după cum i-a plăcut, a intrat în ea și și-a făcut sălaș, fără ca ea să-și dea seama de nimic. Astfel, L-a zămislit fără să sufere deloc; El a devenit copil în sânul ei, în timp ce lumea întreagă era plină de El. El şi-a abandonat chipul pentru a reînnoi chipul lui Adam, atât de îmbătrânit. Deci, atunci când tu auzi vorbindu-se de nașterea lui Dumnezeu, rămâi în tăcere! Să rămână imprimat în sufletul tău ceea ce Gabriel a spus Fecioarei! Nimic n-ar putea fi considerat mai dificil pentru noi oamenii decât acest fapt, ca maiestatea divină să se umilească pentru noi şi să se nască între noi și din noi.


Astăzi Maria este pentru noi un cer, pentru că îl poartă pe Dumnezeu. Într-adevăr, Divinitatea preaînaltă s-a umilit și și-a făcut locaș în ea, s-a făcut mică pentru a ne face mari pe noi. Dumnezeirea nu este mică în natura sa, dar în Maria a luat pentru noi o haină, pentru ca astfel să fim mântuiți. În Maria cuvintele profeților și ale drepților s-au împlinit. Din ea a apărut pentru noi lumina, și întunericul păgânismului a dispărut. Are multe nume, și pentru mine este o bucurie să o pot invoca prin acestea. Ea este stânca în care locuiește puternicul Rege al regilor; nu a ieșit din ea așa cum a intrat, ci în ea s-a îmbrăcat cu carne și așa a ieșit. Ea este un cer nou, pentru că acolo locuiește Regele regilor. El a intrat și apoi a ieșit îmbrăcat asemenea oamenilor, creaturi vizibile. Ea este o viță-de-vie care a rodit un strugure, dar nu după natură, căci era de o natură diferită de vița-de-vie; a luat doar culoarea și astfel a intrat în lume. Ea este izvorul din care izvorăște apa vie pentru cei însetați; cei care au gustat din această apă aduc rod însutit.

Această zi nu este ca prima zi a creației. În acea zi creaturile au fost chemate la existență; în această zi pământul a fost reînnoit și binecuvântat, deoarece din cauza lui Adam fusese blestemat. Eva și Adam au adus moartea în lume prin păcatul lor, însă Domnul vieții prin Maria ne-a adus o nouă viață. Blestematul şi-a vărsat otrava în urechea Evei; Preabunul, în schimb, s-a umilit în îndurarea sa și a intrat în Maria, tot prin urechea ei, în momentul în care a spus da. Prin aceeași poartă prin care intrase moartea, a intrat și viața care a ucis moartea. Iar brațele Mariei l-au îmbrățișat tocmai pe cel care şade peste heruvimi; pe acel Dumnezeu, pe care universul nu-l poate îmbrățișa, Fecioara Maria îl îmbrățișează și poartă la sânul ei. Regele, în fața căruia tremură îngerii, creaturi de foc, stă în sânul Fecioarei care îl mângâie ca pe un copilaș. Cerul este tronul maiestății Lui, iar el șade pe genunchii Mariei. Pământul este scăunelul picioarelor lui, iar el saltă în jurul ei copilărește. Mâna Lui întinsă cuprinde tot pământul, iar el, ca un copil, țopâie pe acest pământ.

Fericit ești Adame, care prin nașterea lui Cristos ai regăsit măreția pe care o pierdusei! Cine a mai văzut ca argila să folosească de haină olarului? Cine a mai văzut focul însuși învăluit în fașă? Până acolo s-a umilit Dumnezeu din iubire față de om. Până acolo s-a umilit Dumnezeu din iubire față de robul Său care s-a înălţat pe sine în nebunia lui, călcând în picioare porunca divină, după sfatul Celui Blestemat şi ucigaş. El, care dăduse porunca, s-a umilit pentru a ne înălța. Mulțumire divinei îndurări care s-a coborât asupra locuitorilor lumii, pentru ca lumea bolnavă să fie vindecată de medicul apărut în mijlocul ei! Slavă Fiului și Tatălui, care l-a trimis, şi Duhului Sfânt, pentru totdeauna!