sâmbătă, 26 martie 2011

Dă-ne apă să bem...

În zilele acelea, poporul, chinuit de sete... (Ex 17, 3).
Dacă ai cunoaşte darul lui Dumnezeu şi ai şti cine este cel care îţi zice: «Dă-mi să beau!», tu poate ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie (In 4, 10).

Mi se pare că aceasta este una din temele propuse de Biserica Catolică pentru duminica a III-a din Postul Mare.
Setea. Multă lume suferă de sete; toți oamenii suferă de sete; toată creația suferă de sete. În fond ce este setea? Cred că orice om, oricât de bogat sau sărac ar fi el, oricât de inteligent sau mai puțin inteligent este, a experimentat acest fenomen. Și ce rău este atunci când ți se usucă gura, și nu vezi momentul să poți căpăta un strop de apă, mai ales atunci când îți arde tot trupul din cauza febrei și nu este nimeni să-ți de-a un pahar de apă. Am văzut de mai multe ori, și chiar recent, un om în ultimele clipe, cum respira greu și avea buzele uscate și arse de sete. Ba chiar spunea cineva care a fost la Auschwitz că moartea cea mai crudă și teribilă este cea de a muri de sete. Omul poate rezista foarte mult fără mâncare, dar fără apă nu prea. Pare că apa conține în sine multe vitamine, ajutând omul să reziste cât mai mult în lupta cu viața și cu moartea. Poporul evreu, în deșert fiind, unde apa nu se întâlnește la tot pasul, murmură, se răscoală împotriva lui Moise, pentru că nu au apă. Samariteanca din evanghelia de astăzi merge să ia apă pentru că are nevoie. Am putea și să spunem că, în vreme ce săracii mănâncă hrană mai simplă iar bogații mâncăruri mai delicate, apa este aceeași pentru fiecare. Apa este inodoră, incoloră, insipidă pentru toți, bogați sau săraci.
Dar umanitatea suferă de sete nu numai din cauza apei. O știm prea bine. Setea după o pâine mai albă, setea după un pământ mai bun, setea după momente fericite, setea după dragoste, setea după dreptate, setea după bani, setea după frumusețe, etc. Într-un cuvânt setea după o viață împlinită. Și are dreptate omul că are și experimentează această sete. Nu este cazul să spiritualizăm prea mult acest fenomen, și nici textele biblice de astăzi. Este bine ca omului să-i fie sete, până la sfârșitul lumii. Problema nu este atunci apa, ci modalitatea în care căutăm să ne stingem setea, locul în care o căutăm. Dacă luăm pe rând tipurile de sete amintite mai sus, vom vedea că nici una, oricât le-am satisface, nu încetează. Vrem tot timpul mai mult, mai multă dreptate, mai multă sănătate, mai multă frumusețe. Sf. Augustin, reflectând la sine, va spune: Doamne, inima mea este neliniștită, până nu se va odihni în Tine. Tu ești mai prezent în interiorul meu decât sunt eu în mine. Apa vie, este vorba de apa vie. Și nici măcar aceasta nu face ca setea să înceteze. Cu cât bem mai mult din această apă vie, cu atât setea devine mai insistentă. Ca și cel care iubește. Cu cât iubește mai mult, cu atât vrea să iubească și mai mult, căci măsura iubirii este a iubi fără măsură. Îndrăgostitul vrea să se contopească trup și suflet cu cel pe care-l iubește. Cel care este însetat de Dumnezeu, nu vrea numai să guste din când în când din această apă vie, ci vrea să se contopească cu Dumnezeu, vrea să se arunce în acest ocean de apă vie.
Slujesc oamenii la școală, în sacramentul spovezii, în multe alte activități inerente vieții mele de preot și văd că toți sunt însetați de ceva. Și fiecare îmi transmite ceva din această sete a lui. Mă face să sufăr de sete fiecare persoană pe care o întâlnesc. Și această sete se transformă în pasiune față de om și față de Dumnezeu. Pasiunea trebuie să fie ca setea. Să ardă buzele, inima și sufletul slujitorului lui Dumnezeu. Temperatura omului lui Dumnezeu trebuie să fie totdeauna mare, peste 40, pentru ca să atragă.
Isus pe cruce, după ce suferise atâtea spune: Mi-e sete! Dacă te uiti la unii creștini, parcă ar spune: nu-mi mai este sete. Sunt deja sfânt. Chiar și pe cruce, chiar și după atâta batjocură, lui Isus încă îi mai era sete de oameni. Și cred că încă îi mai e sete. Setea lui Dumnezeu față de om nu se va stinge niciodată. Setea omului față de Dumnezeu nu va dispărea niciodată. Nimeni și nimic nu va putea să stingă aceste două feluri de sete.