miercuri, 31 august 2011

DUMNEZEU A DAT, DUMNEZEU A LUAT, FIE NUMELE DOMNULUI BINECUVÂNTAT

Rabbi Meir și copiii săi

Într-o zi de sâmbătă Rabbi Meir stătea așezat și învăța în Bet-ha-Midrash (casă de studiu al Sf. Scripturi); era ora de rugăciune de la miazăzi și chiar în acel moment cei doi copii ai săi au murit. Ce a făcut soția lui? I-a întins în patul lor și i-a acoperit cu o pătură.

Terminându-se sâmbăta, Rabbi Meir a plecat acasă. A întrebat: Unde sunt copii mei? Soția răspunse: Au mers la Bet-ha-Midrash. I-am așteptat, dar nu i-am văzut sosind, spuse Rabbi Meir.

Soția îi dădu o cupă de vin, iar el recită binecuvântarea, apoi întrebă din nou: Unde sunt copii? Au ieșit, vor reveni imediat, răspunse soția.

Apoi femeia îi dădu să mănânce iar el recită binecuvântarea asupra mâncării. Când termină de mâncat, soția îi spuse: Rabbi, am să-ți supun o problemă. Vorbește.

Rabbi, acum ceva vreme în urmă, a venit un om și mi-a încredințat un depozit; acum vine să-l ia înapoi. Trebuie să i-l restitui? Fiica mea, cel care a primit ceva spre păstrare trebuie cu siguranță să restituie acel lucru stăpânului său. Nu am vrut să i-l restitui fără ca tu să știi.

Ce făcu soția lui Rabbi Meir? Luă soțul de mână, îl conduse în camera copiilor, îl duse lângă pat și ridică pătura. El îi văzu întinși în pat morți și strigă: Fii mei, fii mei, maeștrii mei, maeștrii mei! Fii pentru respectul pe care mi-l datorați, maeștrii mei pentru lecția pe care o primesc și care-mi dă lumină!

Atunci soția spuse: Nu-mi spuseseși că trebuie să restitui depozitul stăpânului? Iar el răspunse: Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat. Fie numele Domnului binecuvântat!

Din Midrasch Mischle, 21, 10