Filosofii răspund:
HERACLIT: E simplu. Găina se
mişcă tot timpul: în stânga, în dreapta, în sus, în jos, circular, liniar şi
spiralat şi mi se pare normal ca în această mişcare infinită să se întâmple la
un moment dat să treacă şi strada. Dacă doriţi, vă pot demonstra şi că o găină
nu poate traversa de două ori aceeaşi stradă.
ZENON din Eleea: Pentru a
trece strada, găina trebuia să parcurgă jumătate din lăţimea străzii. Pentru a
parcurge jumătate din lăţimea străzii, găina trebuia să parcurgă jumătate din
jumătatea lăţimii străzii. Iar pentru a parcurge jumătate din jumătatea lăţimii
străzii, găina trebuia să parcurgă jumătate din jumatatea jumătăţii lăţimii
străzii şi tot aşa la infinit. O infinitate de intervale nu poate fi parcursă
decât într-o infinitate de clipe. Dacă doriţi, o găină care se află în acţiunea
de a traversa strada ocupă un spaţiu egal cu dimensiunile ei; o găină aflată în
repaos ocupă, de asemenea, un spaţiu egal cu dimensiunile ei. În concluzie, o
găină aflată în mişcare se află în repaos. Nu sunteţi convinşi? Dacă găina
noastră trecea cu cea mai mică viteză posibilă pe lângă o altă găină care se
venea din sens opus, rezultă că raportat la stradă găina era imobilă.Deci,
găina nu a trecut niciodată strada şi mişcarea nu există.
EPICUR: Traversând strada,
găina a resimţit în mod sigur o teribilă plăcere. Prin ceea ce a făcut, ea ne-a
arătat că s-a eliberat de teama de moarte, de suferinţa din corp şi de
tulburarea din suflet. Găina aceea este cea mai înţeleaptă dintre toate
găinile.
ARISTOTEL: Am reuşit să
identific în realitatea corespondentă propoziţiei “găina a traversat strada”
patru cauze fundamentale:
a) Causa materialis, materia
din care sunt făcute găina şi strada.
b) Causa formalis, forma pe
care au luat-o atât găina cât şi strada.
c) Causa finalis, scopurile
finale către care tind atît găina cât şi strada, independent de relaţia reciprocă,
de a traversa şi respectiv de a fi traversată.
d) Causa efficiens, acel ceva
care a condus atît găina cât şi strada către actul de a fi complete şi reale.
Din nefericire, nici una
dintre aceste cauze nu explică de ce a traversat acea găină strada. Putem
presupune totuşi că, în potenţă găina avea în sine faptul de a trece strada,
iar la momentul potrivit această potenţă a devenit act. Însă, ştiut fiind că
actul este anterior potenţei, problema se complică şi nu o să încerc să vă
explic sau să vă conving de asta pentru că nici mie nu-mi este foarte clar.
SPINOZA: O găină care este
determinată să treacă strada este determinată în mod necesar de Dumnezeu. Iar
găina care nu este determinată de Dumnezeu, nu se poate determina de la sine,
nici măcar să treacă o stradă. Iar dacă găina ar fi avut intelect şi ar fi
posedat calitatea de a vedea lucrurile sub specie eternitas ar fi descoperit că
nu este decât un modus al Substanţei unice, imuabile şi eterne care este
Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu a trecut strada, Deus sive Gallina.
DESCARTES: Nu ştiu de ce, dar
sunt sigur că a săvârşit o eroare traversând strada. Intelectul găinii fiind
foarte limitat, i-a fost uşor voinţei sale infinite să se extindă asupra
acestuia.Găina posedă liber arbitru, însă de data aceasta l-a utilizat greşit,
deoarece libertatea ei, manifestată în actul de a trece strada, nu a fost
precedată de cunoaştere prin graţia divină. E posibil ca acea găină să nu fi
crezut în Dumnezeu.
LEIBNIZ: Monada Supremă a
prestabilit prin Armonia Universală ca monada-găină să traverseze
monada-stradă, fără ca cele două monade să poată realiza vreun transfer
reciproc de informaţie. Iar dacă acest eveniment a avut loc, era imposibil să
nu se întâmple. Chiar dacă găina ar fi fost strivită de un camion, evenimentul
nu ar fi avut nimic rău în sine, aceasta fiind cea mai bună dintre toate lumile
posibile.
ROUSSEAU: Da, am văzut scena. De cealaltă parte a străzii
era o pădure virgină. Prin acea trecere simbolică, găina domestică a revenit la
adevărata sa natură galină, care nu este cea socială, în coteţ, ci se reduce la
starea primitivă a găinii sălbatice, care are în suflet doar două principii: pe
cel al propriei conservări şi pe cel al repulsiei faţă de jumulirea şi uciderea
altor găini. De fapt, gestul găinii a însemnat o contestare a contractului
încheiat de ancestralele ei predecesoare, contract prin care au renunţat la
prea multe libertăţi doar pentru protecţie şi garantarea proprietăţii asupra
cuibarelor.
KANT: Conceptul de găină şi conceptul de stradă sunt
concepte empirice separate. Pentru a şti dacă găina în general a trecut strada,
conceptul de găină nu-mi este suficient, având în vedere că dacă îl descompun
prin analiză nu voi găsi în el şi faptul de a trece strada. “Găina a trecut strada” este o
judecată sintetică a posteriori. Dacă faptul de a trece strada ar fi fost deja
cuprins în conceptul de găină, am fi avut o judecată analitică a priori. Iar
dacă conceptele de găină şi de stradă nu ar fi provenit în intelectul meu din
experienţă, am fi avut o judecată analitică a priori pură. Din nefericire, de
vreme ce nu am întâlnit niciodată în experienţa mea o găină traversând strada
(deoarece în Königsberg oamenii îşi fixează ceasurile după plimbările mele la
intervale fixe, astfel încât cocoşii au devenit inutili şi au fost sacrificaţi,
iar găinile nu s-au mai putut reproduce în absenţa lor), adică din moment ce nu
am avut posibilitatea de a aplica categoriile pure ale intelectului meu la
daturile sensibile găină şi stradă, nu pot gândi nici măcar de ce găina în
general ar traversa strada în general.
SCHOPENHAUER: Găina aceea nu
este decât un instrument al Voinţei. Acţiunea, mişcarea, faptul de a trece
strada sunt în totalitate produse ale Voinţei. Însuşi corpul material rotofei
al găinii nu este decât Voinţa exteriorizată. Prin traversarea străzii, Voinţa
oarbă s-a folosit de găină pentru a se perpetua pe sine. Găina nu poate ucide
în sine Voinţa pentru că este imorală, pentru că este incapabilă să se abţină
de la a ciuguli mai tot timpul câte ceva şi pentru că nu am văzut niciodată o
găină practicând contemplaţia estetică. Boul, în schimb ar putea face asta.
Este posibil ca în momentele în care se uită îndelung la poarta nouă să încerce
de fapt să ucidă în sine voinţa prin contemplaţie estetică.
HEGEL: Găina este cea mai
înaltă formă de manifestare a Spiritului în Istorie. Când am văzut-o de la
fereastră trecând victorioasă strada, am fost cuprins brusc de o sublimă
fascinaţie. Mi se părea că întreaga forţă şi măreţie a universului este
concentrată în acel centru al lumii.Traversând strada, Găina s-a obiectivat pe
Sine complet. Acest eveniment a însemnat sfârşitul Istoriei: Conştiinţa de Sine
a Găinii a devenit Conştiinţă Absolută.
FICHTE: Acţiunea Găinii de a
trece strada nu este însuşirea sau consecinţa existenţei ei, ci existenţa
Găinii este accidentul şi efectul acţiunii acesteia de a trece strada. Găinii i
se opune Non-Găina. Găina şi Non-Găina nu există separate, ci ambele constituie
Găina Pură, ca manifestare a tot ceea ce există. Strada nu este decât o
determinare spaţială a Non-Găinii.
BERKELEY: Găina şi drumul nu sunt decât simple proiecţii
ale minţii mele, iar eu nu sunt decât o idee în Mintea Divină. Nu vă pot
demonstra că găina a trecut în realitate drumul pentru că nu vă pot demonstra
că găina sau drumul există altundeva decât în mintea mea. Exist doar eu şi
atât. Iar dacă eu mor, găina moare o dată cu mine.
LAPLACE: Dacă aş fi o inteligenţă suficient de vastă pentru
a cunoaşte toate forţele care acţionează în natură, aş putea să vă spun nu doar
de ce această găină a trecut această stradă ci şi cum, când, pe unde, de ce şi
în ce condiţii va trece orice găină orice stradă. Iar dacă aş avea şi
suficientă forţă aş putea determina orice găină nu doar să treacă orice stradă
din Univers ci şi că facă tot ceea ce doresc eu. Aş putea chiar să determin proştii să
nu mai pună întrebări stupide.
NIETZSCHE: Dacă într-adevăr a
trecut strada, a fost vorba despre o Supragăină, înzestrată cu o voinţă
puternică. Spre deosebire de celelalte găini, Supragăina respectă doar ceea
ce-i este propriu, ea îşi glorifică sinele iar moralitatea sa este plasată
dincolo de bine şi de rău, valori de coteţ care, în forma actuală de găinaţ au
fost inventate din resentiment de către suratele ei slabe, pentru a o putea
ţine sub control. Prin actul de a trece strada, găina şi-a câştigat întreaga
libertate, întregul orgoliu şi întreaga conştiinţă de sine, renunţând la
subjugare şi la automutilare. Probabil că ea a fost prima care a cotcodăcit:
“Stăpânul a murit!”
MARX: Găina era capitalistă şi
individualistă. Trecând strada, ea a ieşit din interiorul protector al
coteţului şi al curţii colectiviste, îndreptându-se spre occident. Acolo, ea
îşi va vinde ouăle ca marfă, dar nu va primi de la societate echivalentul
cantităţii de ouă şi al energiei consumate prin ouat şi clocit, deci produsul
direct al muncii sale nu-i va mai aparţine. Într-un final, găina va fi alienată
de ea însăşi, iar cantitatea de ouă realizată de ea va intra în posesia
patronilor care-şi vor mări astfel capitalul, puteria şi dominaţia asupra ei.
HUSSERL: Evidenţa apodictică a găinii sau a străzii este o
simplă himeră. Am încercat să vizez intenţional găina, pentru că întotdeauna
conştiinţa mea e obsedată să fie conştiinţă a ceva, chiar şi a unei găini
ordinare, dar aceasta nu a vrut să mi se dea în mod deplin, ci doar fragmentar,
prin câteva perspective incomplete. De aceea, am prins o găină, am pus-o între paranteze şi
m-am adâncit într-o contemplativă intuiţie a găinii jumulite de tot ceea ce
nu-i era esenţial. Am intrat astfel în posesia miezului noematic al găinii,
acel ceva care face ca găina să rămână găină indiferent dacă trece sau nu
strada, dacă are sau nu pene, dacă face sau nu ouă etc. Asta e tot ce contează.
Care a fost motivul pentru care a trecut o găină oarecare strada nu face
obiectul preocupărilor mele.
HEIDEGGER: Esenţa găinii este
non-galinică. Mai adâncă decât întrebarea de ce a trecut găina strada este
întrebarea cu privire la originea găinii. Anticii înţelegeau prin
“gallinacee”(g-allina-aceea) scoatere-din-starea-aceea-de-nealinare. Dacă facem
o analitică existenţială a Daseinului galinic, ajungem la sensul profund,
ocultat în timp prin interpretare, al faptului-de-a-trece-strada. Resimţind o
teribilă angoasă (Angst), găina a traversat strada pentru a se plasa în
luminişul fiinţei, acolo unde survine alinarea, adică
scoaterea-din-starea-aceea-de-nealinare.
LEVINAS: Văzând cocoşul de
cealaltă parte a străzii, găina şi-a pus problema Alterităţii. Natura cocoşului
este complet diferită de natura lumii obiectuale, care poate fi interiorizată
prin înţelegere. Dacă nu ar fi trecut (transcendere) strada, găina ar fi ratat
semnificaţia Celuilalt în caracterul său de cu totul Altul. Ea a ştiut că
relaţia ei cu Cocoşul este accesibilă în primul rând ca prezenţă şi abia apoi
prin cotcolimbaj. De partea cealaltă a străzii, găina a instaurat cu cocoşul un
raport Chip-către-Chip. Ea a conştientizat că Eul, atît al ei cât şi al
cocoşului, este inefabil pentru că este cotcodăcitor prin excelenţă, iar
Celălalt, în caracterul său diferit, nu poate fi niciodată posedat.
CAMUS: Găina trece strada
rostogolind o pietricică, apoi face acelaşi lucru în sens invers. De fapt,
găina face asta de milenii, probabil pentru că a avut neruşinarea de a încălca
poruncile zeilor. Strada în sine nu este o stradă raţională. În orice moment al
efortului său, găina se află în faţa absurdului.Şi totuşi, în ciuda
iraţionalului a ceea ce face şi a lipsei de sens, găina nu se poate sinucide
pentru că asta ar însemna că rostogolirea pietricelei o depăşeşte. Trebuie să
ne imaginăm acea găină ca fiind fericită.
POPPER: Găina aceea a fost o
victimă a totalitarismului. Asistând la acţiunea ei de a trece strada, am
asistat de fapt la naşterea societăţii deschise.
FOUCAULT: Găina a vrut să iasă
din sistem, probabil datorită intoleranţei faţă de manifestările ei
homosexuale. Depersonalizată, desubiectivizată şi anonimă, ea a înţeles că
toate valorile după care se orienta în coteţ sunt mituri, generate în
interiorul epistemei condiţionate social, istoric şi cultural de către
mai-marii curţii în care trăia. Văzând că găinile nu mai sunt jumulite sau
sacrificate în spaţiul public, a avut pentru o clipă iluzia libertăţii. Dacă ar
fi înţeles că manifestarea puterii stăpânilor nu a dispărut, ci doar a devenit
invizibilă, difuză şi fragmentată, poate nu ar fi trecut strada. Oricum, ea va
fi prinsă, adusă înapoi, pedepsită şi supravegheată. Iar dacă se va ajunge la
concluzia că nu poate fi reabilitată, ea va fi sacrificată din considerente
economice.
FREUD: În copilărie, găina a fost abuzată sexual de
tatăl-cocoş, sau a asistat la o scenă “dramatică” în care mama-găină a fost
“călcată” de tatăl-cocoş. Refulat în subconştient, evenimentul a devenit o motivaţie inconştientă
care, sub forma unei dorinţe irepresibile a determinat-o să treacă strada.
Găina trebuie hipnotizată şi psihanalizată pentru a-i aduce trauma în plan
conştient Astfel, ea nu va mai trece strada niciodată sau, dacă o va mai trece,
măcar va conştientiza de ce o face.
WITTGENSTEIN: Despre ce nu
putem vorbi trebuie să tăcem.