Apoftegma 22 din Patericul egiptean despre avva Antonie cel
Mare vine cu o serie de clarificări necesare practicanţilor războiului nevăzut,
adică asceţilor, dar nu numai lor. Ca de obicei, trebuie făcută precizarea că
dacă astfel de lămuriri sunt indispensabile celor implicaţi într-o luptă intensă
în planul duhului, totuşi ele sunt folositoare tuturor celor care vor să
înţeleagă ceva în plus despre resorturile intime ale omului în efortul său către
desăvârşire. Iată textul despre care vorbim: "Avva Antonie a zis: Socotesc că
trupul are o mişcare firească de aceeaşi natură cu el, dar nu lucrează dacă nu
vrea sufletul. E o mişcare nepătimitoare. Există şi o altă mişcare, provenită
din hrănire şi din încălzirea trupului cu mâncăruri şi cu băuturi. Datorită
acestora, temperatura sângelui îmboldeşte trupul spre lucrare. De aceea zice
Apostolul: "Nu vă îmbătaţi cu vin, întru care este desfrânare" (Ef. 5, 18). Iar
Domnul, în Evanghelie, poruncind ucenicilor, a zis: "Aveţi grijă să nu vi se
îngreuieze inimile în mahmureală şi beţie" (Lc. 21, 34). Există însă şi o a
treia mişcare, în cazul nevoitorilor, născută din intrigile şi răutatea
demonilor. Aşadar, trebuie ştiut că sunt trei feluri de mişcări trupeşti: una
firească, alta provenind din negrija la mâncare şi a treia de la demoni".
Sfântul Antonie face aşadar o ierarhizare a mişcărilor sau,
altfel spus, a pornirilor pe care omul le are de înfruntat. Ori poate că ar fi
mai potrivit să spunem despre aceste porniri că îl însoţesc pe om de-a lungul
vieţii sale. Pe primul loc se găseşte o pornire a trupului, nepătimaşă, aflată
sub controlul permanent al sufletului. O pornire care nu lucrează împotriva
sufletului. Această mişcare este foarte greu de deosebit de cea de-a doua din
ierarhia pe care o propune avva Antonie, anume mişcarea care se naşte în mod
firesc la nivel biologic şi care, deşi în sine este neutră, este susceptibilă
devierii cauzate de excese. Hrana prea multă sau confortul pot determina reacţii
ale trupului potrivnice spiritului. Excesul de vin, despre care vorbeşte
Apostolul Pavel (Ef. 5, 18), şi generalizând putem spune acelaşi lucru despre
orice exces, se opune vieţii duhovniceşti. Un avertisment similar găsim şi în
Evanghelii, fiind spus de Mântuitorul Hristos ucenicilor Săi. Parţial citat de
avva Antonie, versetul întreg este următorul: "Luaţi seama la voi înşivă, să nu
se îngreuneze inimile voastre de mâncare şi băutură peste măsură şi de grijile
vieţii acesteia" (Lc. 21, 34). Prin urmare, excesele care îngreunează inima nu
sunt doar materiale, cum este mâncarea sau băutura. Grijile vieţii acesteia
asumate peste măsură, în exces adică, se opun vieţii duhovniceşti. Tot ce
înseamnă exces dă naştere la o opoziţie a trupului faţă de suflet.
În fine, Sfântul Antonie avertizează că există şi o a treia
cauză a mişcărilor trupeşti, care depăşeşte biologia şi psihologia. E vorba de
"intrigile şi răutatea demonilor", care pentru asceţi sunt cât se poate de
reale. Apoftegma se încheie cu o scurtă sinteză a celor trei mişcări ale
sufletului: una firească, alta născută din excese şi o a treia pornită de
demoni. Din clipa în care originile diferite ale acestor mişcări sunt cunoscute,
mai rămâne ca exerciţiu constant diferenţierea lor. Aici covârşitor este
discernământul, o virtute socotită de acelaşi Antonie cea mai mare dintre
virtuţi, pentru că ea este cea care validează sau nu întreaga asceză.
Autor: P. Siladi
Sursa: www.ziarullumina.ro