vineri, 10 august 2012

Credință și Euharistie (TO XIX, Anul B)

„Adevăr, adevăr zic vouă: cel care crede în mine are viaţa veşnică. Cine mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veci; iar pâinea pe care eu o voi da, pentru viaţa lumii, este trupul meu” (In 6, 47.51).

Credința și Euharistia este tema lecturilor biblice din această duminică a XIX-a de peste an. Nu credință fără euharistie, nu euharistie fără credință, pentru că aceste două aspecte fundamentale ale religiei noastre merg braț la braț, și nu pot fi în nici un caz separate.

Să vedem de ce.

Știm că credința noastră își are fundamentul într-o persoană, iar această persoană este Isus Cristos. Deci nu într-o idee, într-o carte, într-un lucru oarecare. Iar această persoană a fost revelată în Isus Cristos, Dumnezeu și Om. Deci, dacă vrem să ne spunem creștini, dacă vrem să avem, să știm și să cunoaștem această persoană, pe Isus Cristos, este important să citim și să medităm Sfintele Scripturi, pentru că, așa cum spune Sf. Ieronim: Cine ignoră Scripturile, îl ignoră pe Cristos.

La rândul lui, Cristos, înainte să se înalțe la Tatăl, ne-a lăsat un alt instrument pentru ca credința noastră să poată fi hrănită. Iar acest instrument este El însuși, concretizat în Sf. Euharistie, care este memoria ultimei Cine, atunci când El a lăsat alor săi trupul și sângele lui ca hrană pentru viața cea veșnică. Din acest motiv, credința și euharistia sunt strâns unite și nu pot fi niciodată despărțite. Deci, nimeni nu poate să spună că are credință, că-și trăiește credința, dacă nu participă la Sf. Euharistie, și nimeni nu poate participa la Sf. Euharistie cu rodnicie, dacă nu are credință. Din acest motiv, cei care își spun creștini nepracticanți, nu sunt astfel, pentru că aceasta este o contra-afirmație, adică, un cuvânt îl anulează pe celălalt. Ar fi mai bine să-și spună ex creștini.

Și încă o altă specificare. Credința  și participarea la Sf. Euharistie le trăim în vederea unei finalități foarte precise, iar aceasta este viața cea veșnică. O viață care face referință la o altă viață, dincolo de această viață, dar care începe deja în această viață pământească. Credința și Euharistia pregătesc tocmai pentru această viață veșnică, viață în care vom ajunge la ceea ce am sperat și trăit toată viața noastră: comuniunea cu Dumnezeu și cu oamenii. Amin.