marți, 6 noiembrie 2012

FRICA PROPRIULUI ADEVĂR...!

de Egidio Chiarella*

ROMA, sâmbătă, 3 noiembrie 2012 (ZENIT.org) – Nu există ocazie, privată sau publică, unde să nu se discute despre posibilitatea de îmbunătățire a existenței umane, cu teorii și discuții destul de angajante. Pentru cel care-și spune creștin, acest lucru se prezintă de multe ori eronat și chiar incoerent. De ce? Nu este un mister, din păcate, că tocmai cel care-l urmează pe Cristos, în diferite momente ale cotidianității, denaturează ideea adevărului evanghelic. Și face acest lucru, acceptând uneori compromisurile, în numele unui prezumtiv nobil scop: a învinge sfidările care-l așteaptă. Se „distrage”, însă, până la punctul că nu mai recunoaște veridicitatea Cuvântului. Deci, creștinului îi este frică de adevăr, care stă la baza credinței lui. Vorbește despre altceva.

 Un dezastru! „Un pumn în stomac” pentru cel care crede și face partea lui pentru a salva omul! O debandadă? Cine va putea vreodată să schimbe lumea, dacă cel care cunoaște adevărul se rușinează să-l transmită? Creștinul de astăzi s-a adaptat unei omologări spre jos, iar această orientare este periculoasă. Totul s-a aplatizat. Rolurile, funcțiunile, responsabilitățile tind să fie amestecate, răsturnate, dezactivate. Se „sfărâmă” totul în numele unei ciudate egalități, care aplatizează și standardizează esența societății. Astfel se demolează înnăscuta extraordinară capacitate de omului de a unifica, deși în diversitatea rolurilor. În diferență, într-adevăr, că se construiește adevărata unicitate. Harababura conștiințelor și a talentelor produce o formă mediocră de conviețuire, întârziind răscumpărarea umanității și obscurând dimensiunea ei supranaturală.

În acest context se naște frica față de propriul adevăr. Și totuși, istoria a atestat profețiile anunțate poporului lui Israel. Isus, cu operele și învățăturile lui a indicat, tuturor oamenilor, calea pentru cucerirea armoniei fizice și morale. Un traseu, acesta, de parcurs în fiecare zi. Credinciosul să aibă bucuria de a contamina apropiatul distras sau pierdut în „moda” timpului. Să fie profet și mesager al Cuvântului și să nu accepte în mod pasiv nivelarea talentelor omului. Dacă lipsește Cristos, se riscă să se răspundă numai seducțiilor. Contrar, gândurile umane trebuie să elimine ispitele. Diavolul știe că, falsificând un intelect sănătos, mai ales dacă îndeplinește un rol de decizie, încetinește adevărul lui Dumnezeu pe acest pământ. Astfel scria Sf. Paul Corintenilor: „… Mă tem însă că, așa cum șarpele cu malițiozitatea lui a sedus-o pe Eva, la fel gândurile voastre să fie în vreun fel conduse pe un drum greșit din simplitatea și puritatea lor față de Cristos”. Dar și atunci când omul va reuși, cu ajutorul rugăciunii, să fie mai puternic decât satana, apărând astfel propriul adevăr, nu va trebui niciodată să lase să slăbească inima lui. Răul va tenta, cu putere, să-și reia primitivul lui loc.

Este iluminant în această privință un fragment din evanghelia după Luca, în care diavolul stabilește să se reîntoarcă în casa pe care o lăsase mai înainte: „… Revenit, o găsește măturată și ornată. Atunci merge, ia alte șapte duhuri mai rele decât el, intră și pun stăpânire pe acea casă. Iar ultima condiție a acelui om devine mai rea decât prima”. Adevăratul creștin schimbă lumea, nu ascunde adevărul.

Celebră a rămas predica Sf. Leon cel Mare (440-461) cu ocazia Crăciunului (Sermo 21, 3), unde sfătuiește fiecare credincios să se trezească din somn și din lenea spirituală: „Agnosce, christiane, tuam dignitatem”, „Recunoaște-ți creștinule demnitatea ta”. Astăzi creștinul nu mai are demnitatea lui. Nu o cunoaște, decât numai în teorie. Nu știe să identifice adevărata sa natură! Aceasta este marea mizerie, sărăcia, sărăcirea lumii. Ar fi suficient ca un singur creștin să trăiască demnitatea lui, pentru ca lumea să fie încălzită de o mare lumină.


*Egidio Chiarella, pubblicista-giornalista, collabora con il Ministero dell’Istruzione, a Roma. E’ stato docente di ruolo di Lettere presso vari istituti secondari di I e II grado a Lamezia Terme (Calabria). Dal 1999 al 2010 è stato anche Consigliere della Regione Calabria. Ha conseguito la laurea in Materie Letterarie con una tesi sulla Storia delle Tradizioni popolari presso l’Università degli Studi di Messina (Sicilia). E’ autore del romanzo La nuova primavera dei giovani.