Ce este ecumenismul spiritual și ce importanță are pentru construirea unității dintre creștini?
Decretul conciliar asupra activității ecumenice Unitatis redintegratio învață că „această convertire a inimii și această sfințenie a vieții, împreună cu rugăciunile private și publice pentru unitatea creștinilor, trebuie socotite ca sufletul întregii mişcări ecumenice şi pot fi numite pe drept cuvânt “ecumenism spiritual” (UR 8). Unitatea este un dar ce vine de sus, care are origine și crește în comuniunea de iubire cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Și, deoarece unitatea este un dar, este bine ca aceasta să fie implorată de toți creștinii cu ajutorul rugăciunii.
Card. Walter Kasper afirmă că „rugăciunea pentru unitate este pragul regal care face să se acceadă la ecumenism: ea induce creștinii să privească în mod nou la Împărăția lui Dumnezeu și spre unitatea Bisericii; aprofundează legăturile de comuniune; îi fcae capabili să înfrunte memoriile dureroase, marile greutăți sociale și frustantele slăbiciuni umane” .
Ecumenismul spiritual necesită și convertirea inimii și reclamă sfințenia vieții. Drumul spre reconciliere și comuniune se deschide atunci când creștinii devin conștienți de cât de dureroasă este rana diviziunii, de cât de rău a făcut orgoliul, egoismul, polemicile, condamnările, disprețul față de demnitatea altuia. Această conștientizare ar trebui să predispună la un examen de conștiință serios, care să permită să se recunoască erorile comise și să ceară iertare.
La ora actuală, ecumenismul spiritual găsește tot mai mult teren. Persoanele angajate în dialogul ecumenic sunt tot mai conștienți că discuțiile teologice vor conduce la rezultatul sperat numai dacă vor fi însoțite de o sinceră, profundă și durabilă convertire. Iarăși, toți cei ce participă la dialog, trebuie să își asume responsabilitatea pentru diviziunile existente și să întreprindă inițiative sincere și dezinteresate pentru a le depăși.
