vineri, 27 februarie 2015

Vizitați-vă părinții, cât mai sunt în viață

După 21 de ani de căsătorie, soția m-a luat
deoparte pentru a-mi spune ceva important. Voia să petrec ceva timp cu o altă femeie, să o duc la restaurant și apoi la cinematograf. Soția mi-a spus:
- Te iubesc, dar știu că și acea femeie te iubește, iar eu vreau ca tu să petreci câteva ceasuri cu dânsa.
Această femeie era mama mea. Trăia singură de 19 ani, după ce tatăl meu murise și, din cauza serviciului și a celor trei copii ai mei o vizitam numai ocazional.
Astfel, în acea seară am făcut ceea ce-mi ceruse soția mea. Am invitat-o pe mama mea la restaurant, și apoi la un film.
- Ce se întâmplă?, m-a întrebat mama mea? Ești sigur că te simți bine?
- M-am gândit că ar fi o idee bună să petrec câteva ceasuri cu tine, am răspuns, numai eu cu tine...
Mama mea, la telefon, a rămas în tăcere pentru un moment, apoi a spus:
- Într-adevăr, mi-ar place foarte mult să ies cu tine...
Apoi, vinerea următoare, după ce am terminat de muncit, am mers să o iau de acasă. Eram puțin nervos..., trecuse mult timp... Fusese la coafor și se îmbrăcase cu aceeași haină pe care o pusese la ultima aniversare a căsătoriei ei. Zâmbetul ei, radiind de fericire, o făcea să pară un îngeraș.
- Am spus prietenelor mele că în seara asta voi ieși cu fiul meu și au rămas toate cu gura deschisă, mi-a spus în timp ce se urca în mașină. Nu văd ceasul să le povestesc lor cum mi-am petrecut această seară cu tine!
Astfel, am mers la un restaurant, nu prea elegant, dar destul și intim și confortabil. Mama m-a luat de braț, ca și cum ar fi fost prima doamnă. Ne-am așezat și a trebuit să-i citesc meniul, din moment ce ochii ei nu mai reușeau să citească scrisul acela cu caractere foarte mic. De abia citisem felurile de mâncare și, rotindu-mi ochii, am văzut că ea mă privea cu ochii plini de nostalgie.
- Când erai mic, îți citeam eu meniul!, îmi spuse cu simplitate
- Atunci este timpul ca tu să te odihnești puțin, iar eu să-ți întorc înapoi binele făcut, i-am spus eu.
Am cinat și am vorbit. Nimic extraordinar; am vorbit de noutățile din viețile noastre. După vreo două ceasuri ne-am dat seama că atât de mult vorbisem, încât uitasem de film. Dar, în realitate, nu ne păruse rău că pierdusem filmul. Am plecat, iar când am ajuns acasă, mi-a spus că ar vrea să mai iasă cu mine, dar dacă i-aș fi promis că de data asta ar fi vrut dânsa să mă invite. Am acceptat imediat!
- Cum a mers întâlnirea ta?, m-a întrebat soția când am ajuns acasă!
- A mers mai bine decât mi-aș fi închipuit; a mers excelent!
...........

Din păcate nu am reușit să fac să mă las invitat de mama la restaurant. După câteva zile mama mea a murit în urma unor probleme cardiace. Toate s-au întâmplat atât de repede încât nimeni nu a mai putut face nimic pentru ea...
Au trecut câteva zile și am primit de la restaurantul la care fusesem cu mama, într-un plic, un bon. Pe spatele acestuia scria: Am plătit această masă anticipat, pentru că nu eram sigură dacă voi putea fi prezentă, dar..., în orice caz, am plătit deja pentru două persoane, pentru tine și pentru soția ta. Tu nu știi cât de mult a însemnat pentru mine seara aceea  petrecută cu tine. Te iubesc, fiul meu! Semnat: Mama.
În acea seară am înțeles importanța de a spune: te iubesc!, și importanța de a petrece timpul cu familia și persoanele dragi. Într-adevăr, nimic nu este mai important decât această iubire...