miercuri, 20 mai 2015

Cum ne folosim darurile primite de la Dumnezeu?


Pentru că se anunţau în perioada următoare ploi abundente, care ameninţau recolta de grâu, într-o vară, o fermă agricolă a dat anunţ că angajează de urgenţă muncitori zilieri, calificaţi şi necalificaţi, pentru seceriş. Dar cum multă forţă de muncă este plecată să lucreze în Spania şi Italia, doar câţiva oameni au venit la poarta fermei pentru lucru.
Într-o zi se prezentă un bărbat, hotărât să muncească.
- Ştii să conduci tractorul? L-a întrebat şeful de fermă, care era şi stăpânul holdei.
- Ştiu! A răspuns bărbatul.
- Bine! În curte este o secerătoare cu combină. Vorbeşti cu mecanicii. Urcă-te pe tractor şi dă-i drumul la treabă, că timpul e întârziat, iar deseară îţi fac plata.
După acest muncitor, se prezintă altul, dornic de a câştiga un ban.
- Ştii să conduci tractorul? L-a întrebat şeful de fermă şi pe acesta.
- Nu! răspunse omul.
După ce s-a gândit puţin, patronul îl întrebă:
- Dar cu motocositoarea, ai mai lucrat?
- Da, zise el.
- Atunci te duci în curte şi ei în primire motocositoarea, de la mecanici. Te duci pe tarla şi începi treaba, iar deseară îţi fac plata!
După acesta, vine alt bărbat, un om modest, dornic şi el de a câştiga un ban.
- Ştii să conduci tractorul? L-a întrebat şeful de fermă şi pe acesta.
- Nu, răspunse bărbatul.
- Dar cu motocositoarea, ai mai lucrat?
Nu, n-am mai lucrat. Eu sunt ţăran. Eu doar cu secera. Dar fac treabă bună, sunt om cinstit.
Văzând şeful de fermă că secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini,   l-a primit şi pe acesta cu secera şi la trimis în tarla, zicându-i:
- Fă treabă bună, iar deseară îţi fac plata.
După aceştia, n-a mai venit nimeni să solicite de lucru.
Cei trei s-au întâlnit în lanul de grâu şi au început treaba. Afară era arşiţă mare, ca în luna lui cuptor.
Cel cu tractorul şi combina avea mare spor la treabă, fiindcă utilajul lui era de mare randament. Dar văzându-i pe ceilalţi că au secerat mai puţin decât el, a lăsat-o mai uşor, iar după ce a secerat o bună postaţă, s-a culcat, fiind sigur că n-o să-l întreacă ceilalţi doi.
Cel cu motocositoarea se uita şi în stânga, la cel cu tractorul, care avea mare spor, dar se uita şi în dreapta, la cel cu secera, şi-şi zicea: poate până deseară, cât doarme acesta cu tractorul, o să-l ajung, dar oricum sunt înaintea ăstuia cu secera; n-am de ce să mă grăbesc aşa tare. Şi lucra alene.
Cel de-al treilea, ţăranul cu secera, văzându-i pe ceilalţi doi înaintea lui cu lucrarea, trăgea de zor în bătaia soarelui fierbinte, de curgeau apele de pe el. Doar la prânz a gustat ceva în fugă. Şi se tot bătea cu pumnii în piept, văzându-se ultimul, zicându-şi în sine: vai, nimic vrednic n-am lucrat! Ce voi face când va veni stăpânul holdei?
Seara, venind stăpânul lanului ca să facă plata lucrătorilor, i-a chemat la sine pe fiecare.
Vine primul lucrător, cel cu tractorul şi combina, pregătit să primească plata şi laude din partea stăpânului. Şi l-a întrebat şeful fermei:
- Ce suprafaţă ai secerat astăzi?
- Două hectare, zise el cu mândrie. Am fost mai harnic decât ceilalţi!
- Cum, numai atât!? Păi eu ţi-am dat utilaj de mare randament şi trebuia să seceri cu el cel puţin zece hectare. Va să zică mai sabotat. Ai consumat motorina degeaba. Nu numai că nu-ţi plătesc, dar te dau şi pe mâna autorităţilor pentru paguba pe care mi-ai făcut-o. De mâine se anunţă ploi şi voi pierde recolta, fiindcă ai dormit. Pleacă din faţa mea!
Veni şi cel de-al doilea, nu prea îngrijorat. Îl întrebă şi pe el:
- Ce suprafaţă ai secerat astăzi?
- Un pogon, stăpâne! Nu ştiu dacă eşti mulţumit, dar oricum am secerat mai mult decât cel cu secera.
- Cum, numai atât!? Păi eu ţi-am dat utilaj cu randament mediu şi trebuia să seceri cu el cel puţin patru pogoane. Va să zică şi tu mai sabotat. Ai consumat motorina degeaba. Nu numai că nu-ţi plătesc, dar şi pe tine te dau pe mâna autorităţilor pentru paguba pe care mi-ai făcut-o. Ai socotit că eşti mai harnic decât cel neînzestrat cu vreun utilaj. Pleacă din faţa mea!
Veni şi cel de-al treilea, cu frică mare, văzând ce s-a petrecut cu ceilalţi doi. Îl întrebă şi pe el:
- Ce suprafaţă ai secerat astăzi?
- Să mă ierţi stăpâne pe mine ticălosul! Pentru că n-am învăţat carte, şi nu ştiu să conduc utilajele agricole, n-am reuşit să secer decât o jumătate de pogon de grâu. Mă las la mila ta stăpâne.
Şeful fermei îl privi cu admiraţie şi îi spuse:
- Bună treabă ai făcut! Se vede că eşti un om harnic, modest şi cinstit. Te voi ţine aproape de mine şi te voi plăti cu mai mult decât ai lucrat.

Tot aşa se întâmplă şi în viaţa creştinilor. Unii, care au daruri de la Dumnezeu, nu lucrează după mărimea darului, ci se compară cu cei neputincioşi, fără daruri. De aceea, de multe ori cad în mândrie, văzându-se, în lucrare, deasupra celorlalţi, fără să se gândească la randament. Aşadar, RANDAMENTUL! Adică raportul dintre cât am făcut şi cât ni s-a dat.
Şi nu numai la fapte se aplică regula aceasta, dar şi la păcate, căci nu degeaba se spune: „Păcatul părintelui cu gândul este mai mare decât al ucenicului cu fapta”.

 „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor”. (Lc. 10,2-3)