Acest obicei pios s-a născut astfel:
Un călugăr din mănăstirea fondată de
Sfântul Papă Grigore cel Mare acceptase, fără acordul superiorului, trei bănuți
de aur de la un binefăcător de-al lui: aceasta era o încălcare foarte gravă a
votului de sărăcie profesat de călugări, pentru care trebuia să fie
excomunicat.
Murind după puțină vreme, Sf.
Grigore, pentru a da o lecție exemplară întregii comunități monahale, nu numai
că l-a lăsat pe acel călugăr în pedeapsa excomunicării, dar l-a și îngropat în
afara cimitirului comun, aruncând cei trei bănuți de aur în aceeași groapă cu
cadavrul călugărului. După ceva vreme, cuprins de milă, Sfântul a chemat pe
administratorul mănăstirii și i-a zis: „Confratele nostru este chinuit de pedepsele
Purgatorului: începe imediat pentru sufletul lui celebrarea a treizeci de Sf.
Liturghii, fără întrerupere”.
Călugărul făcu ceea ce îi poruncise
superiorul; dar, din cauza prea multelor ocupații, nu s-a gândit să numere
zilele. Într-o noapte îi apăru călugărul decedat și îi spuse că pleca în
Paradis, eliberat de pedepsele primite. Numărară atunci Sf. Liturghii celebrate
pentru sufletul călugărului și văzură că erau exact treizeci.
De aici a început obiceiul de a cere
să se celebreze treizeci de Sf. Liturghii pentru răposați, numite Gregoriene,
de la numele Sf. Grigore: obicei care există și astăzi în mănăstirile
benedictine și trapiste și pe care Dumnezeu, prin mai multe revelații a făcut
cunoscut că îi este plăcut și bine primit (Dialoguri, IV, 10).
Se poate răspunde aici unei critici
care se aude foarte ușor: „Vezi, se spune, este de ajuns să ai bani și o să ai
noroc și în viața viitoare. Unii fac ceea ce le taie capul în această lume și
apoi, prin celebrarea acestor treizeci de Sf. Liturghii își cumpără și
Paradisul”. Ascultați ce ne spune un suflet din Purgator: „Din rugăciunile
făcute pe pământ, în Purgator se primește numai atât cât Dumnezeu vrea ca
fiecare suflet să primească după dispozițiile meritate. Este o nouă durere
adăugată celorlalte pentru aceste sărmane suflete: adică a vedea că rugăciunile
care se înalță pentru eliberarea lor sunt aplicate celor care sunt mai demne.
„Mângâierea fiecărui suflet din pedepsele primite este proporțională cu
meritele lui. Unele primesc mai multe, altele mai puține.
Traducere: Pr. Pătrașcu Damian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial