Un om căruia îi muriseră toți copii zămisli în
inima lui o mare
supărare împotriva lui Dumnezeu. Astfel, își făcu un arc
capabil să ajungă până la cer și cele mai bune săgeți pentru a-l ucide pe
Dumnezeu. Apoi plecă spre locul unde răsare soarele. Ajuns acolo, așteptă ca
soarele să răsară. Se auzi zarva unei mari mulțimi și multe voci strigând: „Deschideți
porțile! Faceți loc Regelui!”. Omul văzu o mulțime de persoane luminoase, îl
cuprinse frica și se ascunse. Cortegiul trecu, iar în centru se afla „Cel care
Strălucește”. Dintr-o dată cortegiul se opri, și persoanele simțiră un miros
foarte urât, care aducea cu prezența în apropiere a unui pământean. Priviră bine
în jur și descoperiră omul ascuns după un tufiș. Îl conduseră la Dumnezeu. Acesta
îl întrebă: „Ce vrei?” iar el răspunse: „Durerea m-a împins să fug departe de
bordeiul meu”. Dar ce faci cu acest arc și cu aceste săgeți?”. Oh, mă gândeam
să vânez ceva…”. „Da, nu cumva voiai să mă ucizi?”. Sunt aici! Dă-i drumul!
Omul ezită și spuse: „Ai dreptate, voiam să te ucid din cauza copiilor pe care
m-i i-ai luat”. Dumnezeu răspunse: „Dacă-i vrei pe fii tăi, poți să-i iei
înapoi! Privește, sunt în spatele tău”. Omul întoarse capul și-i văzu: erau
atât de luminoși și de fericiți că reuși cu greutate să-i recunoască. Atunci îi
spuse lui Dumnezeu: „Nu! Ține-i Tu. Lângă Tine stau mult mai bine!
Mitul Chagga (Zambia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial