Povestea salciei plângătoare

Isus urca spre Calvar, ducând crucea grea pe spate. Sânge și sudoare coborau pe

chipul lui încoronat cu spini.

Aproape de El se afla Mama lui, împreună cu alte femei pioase.

Păsărelele, la trecerea tristei procesiuni scăpau, pline de frică, spre ramurile copacilor.

La un moment dat Isus căzu la pământ.

Doi soldați, armați cu bâte se aruncară asupra lui, alungând-o pe Mamă, care încerca să-l ridice

Isus mai încercă odată să se ridice, dar crucea prea grea nu-i permise.

Căzuse la picioarele unei sălcii… Încercă încă odată să se prindă de triunchiul copacului.

In acel moment, copacul pios plecă până la pământ ramurile lui lungi și subțiri, pentru ca să poată, prinzându-se, să se ridice mai ușor.

Când Isus reluă drumul cel greu, copacul rămase cu crengile aplecate spre pământ : din acest motiv a fost numit Salcie plângătoare